28 Septembrie-Ziua Mondiala de Luptă Împotriva Rabiei

RABIA, o epidemie de actualitate

Rabia umană este o zoonoză determinată de transmiterea unui virus neurotrop din genul Lyssaviridae (familia Rhabdoviridae) de la animal la om, în special prin muşcătură şi manifestată clinic ca encefalomielită acută, invariabil fatală la persoanele nevaccinate.

Atât „Oficiul Bolilor Rare” al Institutului Naţional de Sănătate din S.U.A. cât şi Orphanet-ul, consorţiul alcătuit de partenerii europeni, declară rabia umană drept boală rară, pe baza proporţiei cazurilor infectate din populaţia generală a unei ţări.

Dar boala este subdiagnosticată şi aproximativ 55.000 de oameni mor anual, mai ales în Africa şi Asia (în medie o persoană la fiecare 10 minute, majoritatea fiind copii, din zone geografice izolate şi paupere), ceea ce menţine rabia ca principală zoonoză la nivel mondial, cu persistenţa ei în atenţia Sănătăţii Publice.

Deşi cunoscută din antichitate şi printre primele boli prevenibile prin vaccinare (Pasteur 1886), astăzi se constituie într-o boală reemergentă, mai ales în zone supuse unor modificări rapide: în China s-au înregistrat în 2004, 2.651 cazuri de rabie umană, pe fondul creşterii numărului animalelor de companie nevaccinate, în timp ce Anglia a raportat doar 25 de cazuri incepand din anul 1902.

Vulpile s-au dovedit a fi cele mai importante rezervoare de virus.

În anul 2009, 86,8% din totalul cazurilor de rabie la animalele sălbatice, altele decât liliecii, au apărut la vulpi, majoritatea fiind raportate de România.

Controlul şi vaccinarea obligatorie parenterală a animalelor domestice cu vaccinuri cu tulpini atenuate sau glicoproteină virală recombinată sunt folosite pentru controlul bolii in Europa şi America de Nord. Vaccinarea orală cu vaccin viu atenuat sau recombinat este recomandată pentru animalele comunitare şi sălbatice. Toate ţările europene cu cazuri clasice de rabie la animalele sălbatice au implementat programe de eradicare centrate pe vulpi, iar în unele ţări şi pe ratoni, cu cofinanţare de la UE. Vaccinarea s-a realizat prin răspândirea unor momeli ce conţin virus rabic atenuat şi particule metalice, pentru crearea unor leziuni bucale minore, ce favorizează pătrunderea tulpinii virale în circulaţie.

În România, numărul mare de cazuri de rabie se explică prin întreruperea vaccinării antirabice a animalelor sălbatice, în contextul contestării licitaţiilor pentru vaccin.

Din luna mai 2011, s-a demarat şi la noi vaccinarea vulpilor, în condiţiile în care Uniunea Europeană ne-a alocat fonduri pentru reducerea rabiei silvatice. Această acţiune se preconizează a se desfăşura pe parcursul a zece ani.

Gheorghe Puica DSP BN Comp. de promovare a sanatatii