Călătorului îi stă bine cu jurnalele sale

,,Am mai câştigat experienţă de viaţă, noi informaţii şi impresii!”

(Florentin Smarandache)

Florentin Smarandache, născut în 1954 în Bălceşti, judeţul Vâlcea, plecat ,,ilegal” din România în 1988, stabilit în SUA, actualmente profesor la University of New Mexico, este un ,,industrios” al jurnalelor de călătorie.

Tot mai mult jurnalele sale de călătorie sunt consecinţa deplasărilor lui cu vădit scop profesional, cel de recunoscut matematician, invitat în multe ţări, de numeroase universităţi şi instituţii de cercetare.

Al şaselea volum din seria ,,Frate cu meridianele şi paralelele” (Editura ,,Silviana”, Râmnicu-Vâlcea, 2010) se încadrează în perimetrul observaţiilor de mai sus.

Chemat să susţină o conferinţă despre ,,Teoria Dezert-Smarandache”(TDSm) la Institutul Tehnologic al Aviaţiei Militare SUA din oraşul Dayton, autorul divaghează masiv, în consemnările sale, prezentând minuţios istoricul aviaţiei, menţionând cu mândrie şi contribuţiile româneşti: Traian Vuia şi Henri Coandă.

Florentin Smarandache, iniţiatorul şi teoreticianul ,,Mişcării Paradoxiste”, sesizează cu voluptate ,,paradoxurile” spaţiilor vizitate, ,,Noul Mexic” şi oraşul Alburquerque. În 2009, revenit în locurile natale, este invitat la grupul şcolar din Bălceştiul natal. Călătorul nu-şi mai află un loc unde să se simtă acasă: ,,Nu-mi mai place în România, nu mă pot adapta în România”.

Voiajorul de altădată, fugit din ghetoul comunist, dornic de a cunoaşte în grabă lumea, a devenit un sceptic, un însingurat: ,,Dar mă omoară singurătatea, când mă întorc de la lucru, în camera, unde n-am cu cine scoate o vorbă, îmi vine să înnebunesc”.

Ca bursier al ,,Air Force” SUA, are reflexe de ţăran oltean: ,,Când obosesc intelectual o iau pe jos, uneori desculţ –prin campus”. Mărturisirea lui îmi aduce aminte de universitarul clujean Sergiu Pavel Dan, fiul prozatorului Pavel Dan, care fiind în 2 aprilie 1982 la Parva, la inspecţia mea de gradul I, ca îndrumător ştiinţific, şi-a exprimat dorinţa de a umbla un pic desculţ pe lângă blocul unde locuiam. L-am cam lămurit pe ocolite, să renunţe la idee. Îmi era frică de reacţia părvenilor, care ar fi fost cam următoarea: ,,A adus domnul Zăgreanu un nebun de la Cluj care umblă desculţ pe lângă bloc”(pe dealurile din jur, zăpada era încă destul de consistentă). Regret că nu l-am încurajat pe stimatul profesor să-şi pună în practică dorinţa atavică venind dinspre neamul lui de ţărani din Câmpia Transilvaniei.

O călătorie în oraşul lui Bill Gates, Seattle, îi prilejuieşte lui Florentin Smarandache o altă divagaţie, o periodizare a literaturii SF. Aceste dizertaţii sunt cam plicticoase pentru cititorul dornic de impresii şi reacţii subiective ale călătorului aflat într-un anumit loc.

Cascada Niagara nu-l impresionează prea mult. Alaska nu-l atrage: ,,e prea frig”.

Telegrafic este expediată călătoria prin Yellowstone şi apoi se ,,aterizează la Paris”, Franţa fiind pentru el ,,ţara mea de suflet”.

Volumul se încheie cu descrierea călătoriei sale în Marea Caraibelor. Scepticul călător pare uneori obosit: ,,Încep să fiu bătrân pentru lumea asta pe care n-o mai înţeleg”.

Concluzia călătoriilor este una pragmatică: ,,Am mai câştigat experienţă de viaţă, noi informaţii şi impresii!”.