“Arta înseamnă o stare de graţie”

-Ce este educatia literara?

-Un proces continuu (sau cel puţin aşa ar trebui să fie), de care fiecare dintre noi este responsabil. Nu mă refer doar la responsabilitatea adulţilor de a le deschide celor mici uşa către lumea magică a cărţilor, ci şi la responsabilitatea fiecărui individ faţă de sine, de a nu pierde contactul cu lectura. În ciuda fluxului abundent de informaţii din zona online, cărţile rămân – şi cred că vor rămâne pentru mult timp de acum înainte – o necesitate şi, în acelaşi timp, o formă de exprimare a spiritului umanităţii, a civilizaţiei moderne contemporane.

-Cum este privită litera azi?

-În niciun caz cu lipsă de interes. Cel puţin asta cred, altfel nu aş fi înfiinţat o editură. Evident, depinde foarte mult şi cărui segment de public te adresezi. Noi, spre exemplu, avem colecţiile foarte bine definite. Sunt colecţiile de cărţi pentru copii, pe care le-am conceput cât mai educative şi, în acelaşi timp, atractive pentru segementul de vârstă căreia ne adresăm şi sunt colecţiile dedicate celor mari – Self Connect, Clubul Părinţilor, Gastronomik. În general, publicul nostru este unul care apreciază informaţia, este atras de cărţi – nu le cumpără doar pentru a umpe rafturile bibliotecii de acasă.

Revenind la întrebare, cred că publicul român este interesat de carte, poate nu atât de mult de ficţiune, cât de cărţile cu tentă practică. Este un interes dictat şi de stilul de viaţă pe care îl ducem astăzi, de problemele cu care ne confruntăm aproape zilnic şi la care oamenii caută soluţii.

-Ce este arta?

-Sincer, nu cred că sunt în măsură să dau un răspuns la această întrebare. Nu sunt nici filosof şi nici critic de artă pentru a mă aventura în a da definiţii de o asemenea anvergură. În plus, cred că foarte mulţi comit eroarea de a confunda un publisher – care, în esenţă, este un om de afaceri – cu un om de cultură. Evident, există şi cazuri în care cele două etichete se suprapun şi avem un exemplu sau două chiar aici în România, dar nu se aplică şi în situaţia de faţă. În schimb, vă pot răspunde la întrebare din punctul de vedere al consumatorului de artă. Dincolo de definiţii, pentru mine arta înseamnă o stare de graţie la care se poate ajunge indiferent de domeniul în care te afli.

-De ce v-aţi gândit la o editură?

-De ce nu? Este un domeniu în care am cumulat experienţă şi de care am prins drag. În plus, e vorba şi de umila contribuţie pe care o pot aduce eu culturii din România. Ne axăm strict pe un conţinut editorial relevant publicului din România şi, spre deosebire de celelalte edituri, ne propunem să evităm produsele editoriale lipsite de fond de pe piaţa românească, publicând şi promovând cărţi care să răspundă eficient nevoilor cititorilor români. Astfel, titlurile publicate sub sigla noastră se adresează unui public divers, uniformizat însă de spaţiul socio-cultural românesc.

-Prima întâlnire cu un scriitor. Unde a fost?

-Dacă îmi aduc bine aminte, prima întâlnire cu un scriitor a fost la o lansare de carte.

- Susţin instituţiile de cultură scriitorii?

-Din păcate, prea puţin. De altfel, nu cred că se poate trăi din scris, mai ales în România. Dar asta o ştie oricine. Scriitorii români sunt prea puţin băgaţi în seamă, prea puţin promovaţi, uneori ignoraţi de chiar instituţiile care ar trebui să îi ajute. Editura pe care am înfiinţat-o îşi propune să facă notă contrastantă cu restul celor care ar putea schimba ceva pe scena literară românească.

-Care sunt câteva din titlurile de până acum?

Prima scriitoare publicată de noi a fost Dora Alina Romanescu, o autoare cu un potenţial deosebit, care a semnat romanele Blestem, Elmira Mahmudi: o lacrimă pentru eternitate, Distanţe. În colecţia Self Connect a apărut Puterea aprecierii, de Nelsson şi Calaba, o carte despre care cred sincer că ar putea schimba fundamental vieţile celor care o citesc şi care încep să aplice în viaţa de zi cu zi ceea ce le dezvăluie cartea. Suntem pe cale să publicăm De-a bucătarii, de Teodora Rogobete, posibil una dintre cel mai talentate experte în gastronomie din Ardeal. În colecţiile dedicate celor mici, am publicat cărţi de colorat şi urmează o serie de titluri spaniole care sunt sigur că îi vor delecta pe cei mici: Cărţile n-au fost mereu aşa de Gabriel Glasman şi Ileana Lotersztain şi Şcoala nu a fost mereu aşa de Pablo Pineau şi Carla Baredes.

-Cum va fi drumul din acest punct spre viitor?

-Sper să publicăm cât mai multe cărţi bune şi să ne formăm un public fidel, căruia să îi satisfacem toate necesităţile literare.

-Ce ne pregătiţi în viitorul apropiat?

-Multe cărţi bune care se vor impune pe piaţa editorială nu doar prin prezenţă, ci şi prin modalitatea de promovare a lor. Nu vreau sa intru în detalii pentru că ar însemna să stric supriza.

-Cum ar fi viaţa fără cultură?

-Nici măcar nu îmi pot imagina un răspuns. Cu siguranţă, foarte gri.

-Pot salva cărţile lumea...

-Asta depinde numai de cititori. Cărţile ne ajută, dar numai noi suntem cei care pot schimba ceva, pornind de la cele descoperite în paginile scrise.