OAZĂ DE TRADIŢIE ŞI ISTORIE

Nu ştiu dacă am apucat vreodată, o toamnă atât de frumoasă ca acum şi dorul de ducă nu mi-a fost atât de aprins ca anul acesta. Poate că, intrarea mea în,, vacanţa cea lungă’’a fost şi mobilul unor ieşiri în cuprinsul acestor inegalabile frumuseţi care ne înconjoară şi care adesea ne fac să uităm de grijile cotidiene.

Multe lucruri le-am ştiut din cărţile de istorie şi geografie, dar foarte puţine le-am putut cunoaşte în realitate, fapt pentru care am purces la drum, împreună cu o familie apropiată sufletului nostru, Elena şi Dumitru Scridon.

Dintre toate călătoriile pe care le-am făcut , cea care ne-a impresionat cel mai mult a fost trecerea noastră prin comuna Ciocăneşti din străvechea Bucovină, un nume încărcat de tradiţie şi istorie.

Localitatea este situată între Obcinele Mestecănişului şi masivul Suhard, pe acea Bistriţă Aurie, binecuvântată de Dumnezeu cu cele mai alese frumuseţi, decupate parcă din cărţile lui Mihail Sadoveanu.

Este o adevărată ,, Vale a Frumoasei’’cu dealuri pe care mai stăruie încă, din loc în loc, case risipite sub cupola albastrului de Voroneţ, dar şi cu un centru civic, adunat în lunca văii, ordonat şi bine rânduit de mâna unor gospodari care au îmbinat armonios, frumosul cu utilul.

Comuna Ciocăneşti este vestită prin însuşi numele său, ce vine de la ciocănarii din vremea marilor voievozi ,Bogdan I, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare ,cărora le făceau armele. Multe familii poartă şi astăzi numele de Ciocan.

Legenda spune că săgeata care a marcat locul altarului Mănăstirii Putna a fost făcută de oamenii de aici şi poleită cu aur din Bistriţa Aurie. Pe aceste locuri se mai văd încă semnele lăsate de vechea îndeletnicire a sătenilor din zonă : exploatarea aurului , fapt pentru care râul a primit acest frumos atribut.

Astăzi, comuna Ciocăneşti îşi etalează valorile artistice, prin diferite forme de exprimare, dar mai ales prin modul cum ştiu să-şi valorifice cele mai vechi obiceiuri şi tradiţii. Aici au loc diverse festivaluri de un larg interes prin care sunt atraşi numeroşi turişti din ţară şi de peste hotare. Ciocăneştiul este gazda Festivalului Naţional al Ouălor Încondeiate, Festivalul Naţional al Păstrăvului, Festivalul Iernii şi Târgul Naţional de Ecoturism.

Dintre toate aceste acţiuni de mare interes cultural, Festivalul Ouălor încondeiate a făcut din comuna Ciocăneşti un adevărat punct turistic. Arta încondeierii ouălor este o îndeletnicire practicată în toate gospodăriile din sat, iar mamele vor s-o lase moştenire copiilor lor. Aici se întâlnesc artişti din toată ţara care se întrec în măiestria acestei arte. La şcoală copiii sunt îndrumaţi să ducă mai departe acest tezaur pe care îl înnobilează cu premii deosebit de valoroase.

Rezultatul acestei minunate îndeletniciri s-a concretizat prin înfiinţarea unui Muzeu al Ouălor Încondeiate, situat chiar în centrul comunei. Aici lucrează un minunat ghid, Niculiţă Marilena, care te însoţeşte cu sufletul deschis şi mândria de a prezenta cu drag toate exponatele şi informaţiile necesare.

Puţin mai la vale, lângă şosea, într-o curte spaţioasă şi frumos amenajată se află un ou uriaş din lemn, pe care este pictat chipul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar în spatele acestuia, Mănăstirea Putna, unde se află înmormântat domnitorul şi muntele de unde acesta a tras cu săgeata pentru a marca locul zidirii mănăstirii.

Ceea ce face ca această localitate să –şi câştige un asemenea renume în ţară şi chiar peste hotare este arhitectura construcţiilor. Sătenii din Ciocăneşti îşi pictează casele la exterior în motive tradiţionale. Ornamentele sunt inspirate din motivele decorative, prezente pe îmbrăcămintea populară : bundiţe, cămăşi, catrinţe şi alte componente ale acesteia, dar şi din motive florale , geometrice sau zoomorfe. Astfel, casele sunt împodobite cu brâie cu motive naţionale, aşezate sub streaşina casei, unice prin frumuseţe şi actul lor de creaţie.

Obiceiul a fost legiferat de către autorităţile locale prin aşa numita,, lege a pământului’’,dată după 1990, prin care se prevedea ca nicio construcţie să nu fie autorizată dacă nu va avea desenul tradiţional. N-a fost nevoie de prea multă insistenţă, căci oamenii au înţeles , iar acolo unde a fost nevoie de ajutor material, Consiliul Local a acordat sprijinul necesar.

Toate acestea se datorează unui om de suflet, primarului Gheorghe Tomoiagă, fiul meşterului care, în urmă cu mai bine de o jumătate de secol a contribuit la apariţia acestui obicei . Încă de tânăr, a preluat meşteşugul tatălui său ,i-a dat valoare şi l-a materializat pentru prezent şi viitor. Cred că este unul dintre acei primari care dă sens culturii, pune preţ pe frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor, face din acţiunile sale o mare avere spirituală şi materială de care se bucură toţi locuitorii acestei minunate aşezări bucovinene.

Cine trece prin comuna Ciocăneşti şi se opreşte măcar o clipă din mers, va avea bucuria să guste frumuseţile acestor meleaguri locuite de oameni dornici de afirmare.Un asemenea model turistic ar trebui promovat şi în judeţul nostru.