Independent şi conştiinţa de sine

România, ţara noastră, alunecă tot mai mult înspre o situaţie limită: „Grenzsituation”, ce acutizează zilnic marile dureri numite criză economică, criză financiară, criză morală, criză politică… suntem cuprinşi în vârtejuri multi-crizaţionale (multi-suferinţele restructurează limbajul însuşi) în care totul devine incertitudine şi haos, imprevizibil şi coborâre… suntem martelaţi la fotbal ca niciodată până acum, vezi acel 0-5 la Belgrad, copii talentaţi ai ţării trebuie să emigreze pentru a fi apreciaţi, recte Herta Muller şi premiul Nobel pentru… Germania, guvernele se auto-contestă prin propria lor incapacitate, vezi Boc - 1, Boc - 2 şi probabil, Boc-3, partidele în degringoladă se de-axializează prin ele însele, vezi greşelile impardonabile de tip PSD care s-a autoeliminat singur din leaderswhipul politic la începutul lui octombrie curent… datoriile ţării se cumulează zilnic vertiginos, cu dobânzi la împrumuturi ce pot fi calculate la… secundă! (de exemplu, datoria Germaniei de 1600 miliarde euro înseamnă o dobândă de aproape 5000 de euro pe… secundă!!!, şi cum fiecare zi are 86.400 de secunde, cifrele de final ating dureroase paroxisme la limita incalculabilului!!!) datorii ce nu mai pot fi anulate prin decizii… politice sau ordonanţe de guvern, sau dezbateri parlamentare sau declaraţii… cotroceniale… suntem undeva la limita supravieţuibilului, „the limit of survivability”, prin care nu numai că se consumă mai mult decât se produce, dar nu mai suntem capabili să producem în competitivităţile lumii, care trăieşte şi experimentează accelerat revoluţiile tehnico-ştiinţifice… lumea în dezvoltarea şi devenirea ei a trecut de la productivitate la… CREATIVITATE, prin care însăşi relaţiile de productivitate ale întregii economii de până acum se translaţionează în suprarelaţii de creativitate, în care producătorul trebuie să devină şi… creator!!!... ce să spun că la noi cercetarea ştiinţifică a quasi-inexistentă, cu cifre din PIB în jurul lui unu, sau pe aproape…. dar, dar titlul nostru este bipolaritatea independent şi conştiinţa de sine, deci, de ce avem nevoie de un independent ca să oprească rostogolirea la vale a unei naţiuni „the rolling down of a nation”… fiindcă în primul rând trebuie ieşit din ansamblul mlaştinilor scufundătoare, care să aibă semnul, semnificaţia unei atitudini raţionale, de curaj „Mut unde Vernunftverhaltnis”, care să se poată determina prin el însuşi şi nu prin gaşca sau bisericuţa sau mafia „Bestimmung durch Selbstandigkeit”, adică omul-însuşi „Man-Selbst”, cu identitate în propria personalitate „Ipse-Identitat”…

Acest independent, acest el însuşi „das Seşbst-self-impsum, soi” este cel care poate avea o percepţie de ansamblu a crudelor realităţi dez-ideologizate „Ent-Ideologisierung” ne-partinice „Parteilos”, ne-supuse unei doctrine de sumbre interese, ci cu o clară voinţă de raţiune „Wille zur Vernunft” în direcţia unei clare europenizări „deutliche Europenisierung” prin dez-balcanizarea concomitentă „gleichzeitige Ent-Balkanisierung”… altfel, rostogolirea va continua prin disiparea şi generalitatea inutilului şi fatalismelor „Allgemeinheit der Sinnlosigkeait und Katastrophische Verteilung”…

Această gândire independentă, această atitudine raţională „Vernunftverhaltnis” este o strânsă corelaţie a conştiinţei de sine „Selbstbewustsein”, care conferă adevărata personalitate a individualului „Personlichkeitsstruktur des Einzelnem”, cel care are curajul, competenţa şi responsabilitatea decizională trans-ideologică, trans-doctrinară, trans-partinică, dar întotdeauna dependent de realitatea reală a statului şi societăţii române…

Deci, independent „Unabhangig” înseamnă simultan dependent de toate realităţile ţării „Abhangig von Wirklichkeiten” devenite prin continua eroziune adevărate lanţuri de multi-sindromuri dureroase şi aparent ne-vindecabile „Unheilbar”! Similar, conştiinţa de sine a independentului devine şi conştiinţa de celălalt, creându-se astfel o dublă bipolaritate, independent-dependent şi conştiinţa de sine - conştiinţa de celălalt „Bewustsein der Anderen”; întreaga istorie a pre-civilizaţiilor „Vor-Zivilisationen” şi civilizaţiilor cunoscute „erkennbare Zivilisationen” este extrem de limpede şi lucidă în modurile lor de organizare, de structurare, de funcţionare! Orice persistenţă în irealitate, iluzionalitate a fost aspru pedepsită, cu răsturnări de sisteme sociale, orânduiri imperiale, iar exemplele trăite direct de generaţiile contemporane enumără căderea comunismului în România în 1989, desfiinţarea Uniunii Sovietice - 1991, şi dramaticul apus al Statelor Unite - 2008… fără o puternică determinare de a ieşi din criză „Starkeselbstbestimmung aus den Schwierigkeiten”, fără un puternic impuls moral „Triebsittlichkeit” intrăm în sferele de ne-supravieţuibilitate, „Un-Survival realm”, cu toate riscurile dezintegrării şi disparităţii ca istorie şi popor… Ah! veţi zice, nu se va ajunge acolo, ne scoatem noi cumva! Desigur, nu azi se va ajunge acolo, dar mâine, sau poimâine este posibil… iar dacă mizăm că ne vom slava cumva asta va fi fundamental prin noi înşine, garantat numai prin noi înşine „durch uns selbst”.