A şaptea epistolă:

„…De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!”

Psalmul 95.11

În această „a şaptea epistolă”vreau,mai întâi,să mulţumesc întregii echipe redacţionale a ziarului „Răsunetul” pentru profesionalismul de care a dat dovadă,pentru emoţia pe care mi-o dă,chiar şi numai atunci când îi aud numele rostit în treacăt,pe stradă, „…ţigări,uitucule,un „Jurnal…”,o varză lu’ mă-ta şi un „Răcnet”,împiedicatule,…să vedem ce-or mai debitat ăştia!La naiba cu scuterele lor cu tot,că nu te aud!”;pentru că este un ziar viu,pentru că miroase,uneori,a război,alteori te inundă cu o pace deplină,cu miresmele sărbătorilor,cu emoţia poeţilor,pentru că nimic din ceea ce contează nu-i scapă,pentru că nu ştie să tacă,pentru că m-a găzduit chiar şi pe mine,aşa „animal” cum sunt,pentru că există şi pentru că îmi aminteşte,uneori,că şi eu contez!!!

Cum ar putea sluji mai bine un ziar?

Da,domnilor,există „libertatea presei”!Dacă nu credeţi,veniţi la Bistriţa,cum am venit şi eu!Ăştia publică până şi greşelile,dar cu atât mai mult lucrurile bine făcute,chiar dacă acestea nu toate sunt întocmite să mângâie.

Totuşi,drama scriitorului nu s-a schimbat.Meseria de scriitor este o aventură ale cărei consecinţe,din perspectiva vieţii sociale,sunt incalculabile,pentru că acestea pot anula personalitatea scriitorului,îi pot confisca identitatea,îl pot reduce,cum se întâmplă astăzi,de cele mai multe ori,doar la un număr de cărţi pe care nu le citeşte nimeni sau,oricum,prea puţini oameni,ca,în cele din urmă,făcătorul de cărţi să-şi poată cumpăra,el însuşi,o carte.Nici chiar cei care şi-au câştigat o oarecare notorietate nu pot trăi din scris,ci mereu recurg,umiliţi,la alte meşteşuguri pentru o pâine,or lucrul acesta este extrem de grav.

Am urmărit evoluţia unor scriitori bistriţeni care glăsuiesc ireproşabil,oameni de o cultura impresionantă,minţi capabile să scoată prostia înafara legii şi,totuşi,în cel mai fericit caz,sunt trataţi ca nişte cersetori,de cele mai multe ori,ca nişte infractori,şi asta pentru că prea nu ştiu ei să tacă din gură.Astfel,spiritul acestui loc recurge la tomberoanele elitei mediocrităţii căreia,indiferent de culoarea politică,îi este garantată veşnicia prin constituţie,printr-un sistem,adică printr-un eco-sistem în care euglena verde poate ajunge ministru la cultură,iar parameciul „împărat,domnule,că’ ce ştiţi voi cum e aia cu «voinţa poporului»,cu votul şi cu alea de-l fac pe ăsta «suveran»,că’ ştie el cum votează şi de ce nu votează!?”

Poporul nu ştie nimic şi,el însuşi,nu-şi poate hotărî singur soarta,întrucât,ne-o dovedeşte istoria,masele dezlănţuite ciomăgesc,sparg,varsă sânge şi pustiesc,iar când sunt puse să aleagă,aleg întotdeauna greşit.Amintiţi-vă cât de bine au ştiut să aleagă între Baraba şi Isus Cristos!Şi n-a fost prima dată când Poporul lui Israel şi-a câştigat dreptul să aleagă între bine şi rău!

Amintiţi-vă,măcar cei care mai au calitatea să-şi recunoască greşelile şi laşităţile,că Dumnezeu,după ce a făcut acest Popor suveran,a fost poftit,frumuşel,să-Şi vadă de treburi prin Ceruri!

Citiţi şi recitiţi „Cartea întâi a lui Samuel”,să vedeţi cum a ajuns,pentru prima oară,în Istorie,Parameciul împărat!

„Ei au zis:„Iată că tu eşti bătrân,şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale;acum pune un împărat peste noi să ne judece,cum au toate neamurile.”

Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau:„Dă-ne un împărat ca să ne judece.”Şi Samuel s-a rugat Domnului.

Domnul a zis lui Samuel:„Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune;căci nu pe tine te leapădă,ci pe Mine mă leapădă,ca să nu mai domnesc peste ei.”

1 Samuel 8.5,6,7

Negreşit,trăim vremuri în care nimeni nu-şi poate imagina un sistem fără suveranii parameci.Totuşi,lucrul acesta este cu putinţă.

Prin Jertfa Mântuitorului,Dumnezeu ne-a iertat pentru obsesia paramecilor şi pentru „dreptul la vot”,dar,de două mii de ani.tot nu se găseşte unul care să ne înveţe cum pot fi stârpiţi ăştia,de ne silesc să-i cărăm în tot felul de cufere,să-i preamărim,să ne închinăm lor şi să umplem temniţele cu cârcotaşi,cu de ăştia de-şi zic intelectuali.

Începând prin a nu-i mai umili pe aceşti Samueli.prin a nu-i mai înfometa,prin a nu-i mai arunca în temniţă,prin a-i iubi,prin a împărţi câştigul vostru cu ei şi prin a-i asculta când vă sfătuiesc,când vă bagă în seamă şi vă vor binele,veţi putea găsi,într-o bună zi,unul să vă scoată din impas.

Dumnezeu să aibă milă de noi!

Urmează a opta epistolă: „Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şase zeci şi şase de talanţi de aur,…” 2 Cronici 9.13

IOAN POP,membru în Comitetul executiv al P.R.M.,Filiala Municipiului Bistriţa