O lume de râs

Editura Karuna Bistriţa a tipărit, recent, volumul cu acest titlu semnat de Aurel Borgovan, care a apărut la scurt timp după primul său volum de versuri Tornada (Ed. George Coşbuc, 2007), lansat la Şieuţ (Bistriţa) şi la Palatul Şuţu din Bucureşti, ca urmare a invitaţiei conf. univ. Crina Bocşan Decuseară, în cadrul Cenaclului „Iulia Haşdeu”, cu ocazia împlinirii a 15 ani de la înfiinţare, tema întâlnirii fiind „Poezia religioasă a Iuliei Haşdeu”. Aurel Borgovan este născut la Şieuţ (Bistriţa), fiind consătean cu fostul ministru al Învăţământului, Andrei Marga. A absolvit liceul de Horticultură la Bistriţa, a urmat facultatea la Iaşi, devenind inginer. „Cei 10 ani petrecuţi în Moldova au fost cea mai importantă perioadă din cariera sa. A fost un prieten foarte apropiat a lui Nicola Labiş şi a prins moartea tragică a acestuia… la doar 21 de ani, într-un accident de tramvai” (din cotidianul „Reporter de Bistriţa” nr. 32/30.10 – 4.11.2007). În timpul şederii la Iaşi a condus o revistă de satiră, „Ciulinul”, pentru care a obţinut premiul I al revistei „Urzica”. Titlul volumului „O lume de râs” a cărui prezentare urmează este justificat şi de moto-ul autorului: „Râsul îmi spune o anecdotă/ Instantaneu/ Şi îmi şopteşte-n minte-o glumă scurtă/ Mă face ca să râd pe drum mereu/ Şi-atâta râd, de abia mă ţin de burtă”.

Volumul are 145 de pagini şi este structurat pe opt capitole: Poezia de dragoste cu aromă satirică, Fabule umoristice, Poezii satirice pentru copii, Pluguşorul 2008, 111 epigrame şi catrene, Note critice de la apariţia vol. Tornada. Prologul, care îl constituie sonetul Destin, semnat de autor, ne ajută să-i descifrăm într-o oarecare măsură caracterul, destinul şi misiunea sa: „În viaţă am avut un calvar/ Răbdând şi durerea şi chinul/ Aşa mi-a fost mie destinul/ Să am fericire mai rar/… Nu-mi este viaţa pustie/ Nici singur nu sunt de acum/ Vreau veselă, viaţa să-mi fie” (Destin, p.7). Pentru a vă stârni interesul de a citi creaţia lui Aurel Borgovan, vă voi reţine atenţia doar cu câteva strofe din unele poezii din cele opt capitole: „În satu-acesta-s dorurile mele/ Sădite în livezi îmbătrânite/ În cimitir cu crucile sfinţite/ Unde ai mei sunt toţi plecaţi în stele/… În sat am învăţat „Cei şapte ani de-acasă”/ Ce-nseamnă pentru mine-o academie/ Ce-o port ca pe-o cămaşă” (În satu-acesta, p.27), „Mă-ncearcă-n suflet un amurg tardiv/ Dar sufletul mi-e tot primăvăratec/ Şi inima mi-e plină de jeratic/ Nu cad eu pradă timpului parşiv…” (Mă-ncearcă-n suflet un amurg tardiv, p.66).

Din capitolul Epigrame şi catrene: „Cea mai sinceră juristă/ Este Moartea fără milă,/ Când ajungi la ea pe listă/ Nu-ţi mai ţine nicio pilă”. (Adevărata judecătoare, p.97), „Ai scris atâtea epigrame/ Şi mai acide şi mai acre/ Găsindu-le la toate „scame”/ Dar prea le-ai urgisit pe soacre” (Bietele soacre (epigramistei Ana Zegreanu, p.99), „Cine mişcă din codiţă/ Şi-şi scurtează din fustiţă/ Rămânând mai mult picioare/ Va ajunge „Doamnă mare” (Doamna mare, p.105), „Limba Română-i pură şi curată/ Dar întâlnim în zeci de cuvântări/ Mulţi ce-o stâlcesc, vorbind la adunări/ Că în final s-ar cere o ERATĂ (Erată, p.109) şi, în încheiere: Sunt un poet fidel (răspuns epigramistei V.B., p. 125): „E-adevărat c-aţi scris în rime/ Că mai musteşte haru-n mine/ La stat, oi fi mai mărunţel/ Dar muzei mele-i sunt fidel”.

Volumul lui Aurel Borgovan, „O lume de râs”, este atrăgător, incluzând poezie de dragoste cu aromă satirică, sonete, fabule umoristice, epigrame şi catrene prin care ne demonstrează putinţa sa de vibraţie la ceea ce se întâmplă în jurul său, la el cititorul constatând o sensibilitate impregnată de viaţă.