100 de ani de viticultură din judeţul Bistriţa-Năsăud

Începând din toamna anului 1945, după terminarea războiului şi a plecării saşilor de pe meleagurile bistriţene, strugurii au fost culeşi de către locuitorii rămaşi în parcelele viticole.

Din primăvara anului 1946 şi anul 1947, viile au fost parţial lucrate şi în unele părţi chiar defrişate de către venetici. Aşa s-a întâmplat la Tărpiu, unde unii proprietari au defrişat viile, cerând în schimb “sămânţă” de viţă pentru replantare. În 1948, tot patrimoniul viticol, cu mici excepţii, a fost preluat de stat, înfiinţându-se gospodăriile de stat şi care, prin organizarea unor secţii specializate în cultura viei, au exploatat (lucrat) aceste parcele de vii.

Un plin avânt în dezvoltarea viticulturii a avut loc la GAS Lechinţa.

Motorul acestei dezvoltări a fost inginerul Fiera Mircea, originar din zona Drăgăşanilor.

Prin insistenţele ing.Fiera Mircea, ca inginer şef al GAS Lechinţa, şi pe urmă ca director al Trustului IAS Bistriţa, patrimoniul viticol s-a dezvoltat prin înfiinţarea unor noi plantaţii. Pe lângă IAS Lechinţa, care deţinea în anul 1945 peste 600 hectare de plantaţii nobile viticole, trebuie să amintim IAS Dumitra, a cărui patrimoniu viticol a crescut de la 30 hectare la 92 hectare; IAS Teaca de la 60 ha la 140 ha; IAS Bistriţa de la 35 ha la 105 ha. Concomitent cu creşterea suprafeţelor viticole, a crescut şi producţia la hectar, de la 1100 kg la 4-5000 kg struguri la hectar, culminând cu producţia de 12.000 kg din 1964 la IAS Dumitra.

În cadrul IAS Lechinţa, după darea în folosinţă a “cramei”, tot la iniţiativa d-lui ing. Fiera, a luat fiinţă şi centrul de instruire al lucrătorilor viticoli.

La acest centru, în fiecare an, s-au făcut instruiri practice privind tăierile şi planul de producţie. Instruirea se făcea pe grupe de IAS-uri, iar instructorii au fost ing. Emil Oltean, Coman Stan, ing. Varga, ing. Cicedea, ing. Goga Costică, ing. Mocodean.

În anul 1985 s-a lansat ideea de a mai mări şi moderniza patrimoniul viticol, prin defrişarea unor suprafeţe viticole în declin, cât şi prin preluarea unor noi suprafeţe pregătibile pentru această cultură. Pentru aducerea la îndeplinire a acestui deziderat, viticultorii, IAS-iştii, s-au deplasat de două ori la Huşi - director ing. Neamţu, care a arătat pe viu cum se terasează terenurile în pantă şi distanţele de plantare în funcţie de pantă, aceasta în vederea mecanizării lucrărilor solului.

În acest context, prin experienţa acumulată, s-au înfiinţat viile în trupul Piroşa şi Sângeorzu Nou – via Hagău – IAS Lechinţa, cât şi via de la Viişoara pe o suprafaţă de 45 ha, la Teaca şi la Ciceu Mihăieşti.

În anii 1986-1987 s-au definitivat şi aprobat proiecte noi de plantaţii în cadrul IAS Dumitra, Lechinţa şi Teaca, iar din 1988 au început lucrările pentru modelări, terasă şi desfundări. În 1989, terenul a fost pregătit pentru plantare, pe 30 hectare la Cepari, pe 40 hectare la Ciurgău Lechinţa şi 50 ha la IAS Teaca, urmând începerea plantărilor în primăvara lui 1990.

În acţiunea de dezvoltare şi de modernizare au luat parte ing. Mohan Emil şi ing. Partene Ana, la IAS Teaca; ing. Harşian Octavian, ing. Crişan Iuliana şi ing. Kolozsvari Attila la IAS Dumitra; ing. Goga Costică şi ing. Glodea, cât şi ing. Bude Ioan – IAS Jelna, prin aplicarea proiectelor din fondul de “mica mecanizare” pentru reîntinerirea viilor bătrâne, prin replantarea golurilor mai mari de 0,10 ha în viile de la Budacu de Jos şi Satu Nou.

În această perioadă, 1945-1990, din păcate, au fost neglijate şi pe urmă defrişate, fiind neeconomice, o serie de tipuri de vii.

Aici trebuie să amintim trupul de vie de la Albeşti, aparţinând fermei IAS Dipşa. Vinul obţinut din strugurii provenind de la această vie avea un gust, o aromă cu totul aparte. Strugurii fiind prelucraţi chiar la Dipşa, prin îndrumarea directă a d-lui Schneider şi a pivnicerului Hoss baci. Nu putem da uitării nici pe pivnicerii Suciu baci de la Teaca, Miki de la Dumitra, de la Budacu de Jos, cât şi pe veşnic tânărul Pică Imbuzan de la Crama Lechinţa. La Crama Lechinţa şi azi, 2008, mai există la etaj o cameră cu medalii şi diplome care vorbesc de trecutul glorios al viei şi a vinurilor din judeţul Bistriţa-Năsăud.