FENOMENUL FAST-FOOD II

De la Schlosser (Eric Schlosser, jurnalist de investigatii care s-a implicat in studierea industriei fast-food si fenomenul pe care l-a generat) aflăm povestea fraţilor McDonald, care la un moment dat nu s-au mai mulţumit cu afacerea lor şi aşa extrem de profitabilă, cu bucătari care găteau la repezeală şi chelneri care duceau mîncarea fuga-fuga clienţilor care aşteptau în maşini. Bucătarii şi chelnerii ăştia costau bani! Şi mai şi plecau cînd ţi-era lumea mai draga! Soluţia a fost genială: fraţii au transferat regulile linei de asamblare din fabricile de autoturisme la necesităţile unei bucătării de restaurant.

Iar lumea putea să vina frumuşel la tejghea să-şi ia mîncarea - care s-a sublimat şi ea într-o mînă de reţete, foarte uşor de (pre)gătit.

Peste astea s-a suprapus credinţa nestrămutată în uniformitate, conformitate şi control a lui Ray Kroc, cel care a preluat afacerea fraţilor McDonald. După ce i-a adus mai întîi la sapă de lemn. Aşa a apărut un imperiu, în care angajaţii par a face ceea ce le spun maşinile din spatele tejghelei şi nu invers, şi un fenomen: mcdonaldizarea.

După Schlosser, un sistem mcdonalizat are patru caracteristici majore: eficienţa (adică sistemul caută cea mai eficientă soluţie pentru atingerea unui scop), predictibilitatea (un hamburger trebuie să aibă acelaşi gust în orice colţ al lumii pentru a asigura sentimentul de "acasă"), valoarea - fie ea şi relativă (Big Mac-ul e BIG iar Value Meals sint ieftine faţă de cantitatea cumpărată) şi disciplina (sistemul e unul aproape militarizat).

Indiferent ce gogoşi (sau hamburgeri...) încearcă să vă vîndă publicitarii, calitatea nu este una din caracteristicile unui sistem mcdonaldizat. Inovaţia absolută a acestui sistem este faptul că îl pune pe client la muncă: se duce, îşi comandă mîncarea, plăteşte, îşi ia paiele şi şerveţelele, îşi curăţă tava. Totul, fără a fi plătit. Dimpotrivă.

Mcdonaldizarea are şi beneficii. Caracteristicile sistemului sînt evident apreciate în majoritatea companiilor.

Mai există şi girul pe care o corporaţie precum McDonalds îl dă ţărilor în curs de dezvoltare: dacă McDonalds îşi deschide restaurante într-o ţară, se cheamă că ţara cu pricina e suficient de sigură pentru investitorii străini. Şi mai există şi indicele Big Mac, despre care nu ştiu foarte multe dar se vorbeşte despre el în The Economist ... Pe de altă parte, în ciuda protestelor celor de la McDonalds, ultima ediţie a dicţionarului Webster a introdus cuvîntul McJob, care a fost impus de Douglas Coupland în romanul său Generation X.

Ce e fast-food pana la urma? Mincarea care se face repede, care trebuie sa reziste timp indelungat, sa aiba gust bun, sa fie consistenta. Semipreparata, reincalzita, cu aditivi alimentari, continut caloric foarte mare - asa s-ar rezuma, critic, filosofia fast-food-ului. Adica mincare saraca in vitamine dar bogata in calorii, cu inlocuitori pentru ieftinirea productiei, cu zaharuri si „E-uri”, adica cu valoare nutritiva scazuta.

Dar...iti ofera satisfactia de a te fi saturat rapid.

Ce ar trebui sa stim in primul rand despre fast-food? Ca nu e recomandata folosirea prelungita. Nu mori dintr-un hamburger pe saptamana, dar ai sanse daca mananci trei pe zi. Ca gustul nu e egal cu ingredientul.

Ca au un continut caloric prea mare chiar si pentru cineva care nu e fotomodel! Un Big Mac Plus o portie de French Fries (apropo, ati observat cum cartofii prajiti au peste tot acelasi gust?), fara a pune si Cola adiacenta, sunt in jur de 1000 de calorii.

Ceea ce e cam jumatate din necesarul zilnic de calorii. O problema mai mare decat caloriile sunt grasimile saturate, periculoase pentru colesterol, inima sau care ingrasa. Iar meniul de la fast-food nu e deloc sarac in asa ceva.

Mancarea de acest tip se caracterizeaza prin calorii „goale”. Adica ingrasa si nu hraneste propriu-zis. Nu mananci mai mult cantitativ, dar mananci mai consistent din punct de vedere caloric. Restaurantele de tip fast-food sunt responsabile pentru obezitate, în special la copii. Oamenii de ştiinţă susţin că alimentele de acest gen creează dependenţă şi dăunează grav sănătăţii în cazul în care sunt consumate timp îndelungat . Ministerul Sanatatii din Romania a aprobat ziele acestea programul pentru obezitate care prevede, printer altele, achitarea a 50% din tratament prin Casa de Asigurari pentru Sanatate. Dar este mai bine sa nu ajungem acolo, nu-i asa?