Poveşti de altădată

Scriitoarea Elisabeta Luşcan ne-a obişnuit să scoată la lumină tradiţiile noastre şi să le aşeze în cărţi, ca un testament pentru generaţiile care vor urma.
Volumul „Tocmala”, apărut la Editura bistriţeană Karuna, descrie obiceiul cu acelaşi titlu din cadrul ceremonialului nunţii, unul dintre cele mai importante elemente ale riturilor de trecere. Pătrundem în lumea mirifică a satului Chiuza, acolo unde, însoţiţi de Someş, oamenii îşi trăiesc viaţa după legile nescrise ale străbunilor. Aici au trăit şi părinţii scriitoarei, cu frică de Dumnezeu şi dragoste faţă de oameni.
Cartea are ca eroi principali pe Paraschiva, fata lui Badea Iacob, de nici 15 ani, şi pe Ion, copil rămas orfan de ambii părinţi la 2 ani, care însă, cu ajutorul unei mătuşi, creşte şi devine posesorul unei zestre consistente. Aici, în patria frumuseţilor, bunicul scriitoarei, badea Iacob, a fost ani de-a rândul stânaş, iar lelea Floarea o gospodină desăvârşită. De mică, Paraschiva a fost crescută în lucru, toată iarna torcând la caier pentru a-şi face zestre. Dragostea dintre cei doi – Ion şi Paraschiva – porneşte, aşa cum se întâmplă de obicei în satele năsăudene, la joc. Însă, deşi cei doi tineri se plac, Ion este văzut la târgul Şintereagului cu Irina, o fată mai mare „cu taler până la brâu”, scriitoarea amintindu-ne, prin povestea ei, de poezia „Duşmancele” de George Coşbuc. Deşi vine din târg cu năframă roşie şi cu mărgele cumpărate de mamă, Paraschiva nu va fi liniştită până în momentul în care nu îl va recuceri din nou pe Ion. În acelaşi cadru al târgului se întâmplă reîntâlnirea, însă de această dată la Beclean, „cu o turtă cu oglindă rumenă, bună şi frumoasă, ca jămla”, feciorul recucerind-o definitiv pe Paraschiva.
Prins între două fete, Ion merge mai întâi la peţit la Irina, însă părinţii acesteia nu sunt de acord să-l ajute la ridicarea unei case (deşi Ion avea toţi banii), având nevoie doar de mână de lucru, astfel ajunge la Paraschiva acasă, a cărei părinţi sunt mult mai omenoşi şi mai harnici. De aici începe povestea tocmelii asupra zestrei, deşi spiritele se încing la un moment dat din cauza neînţelegerii neamurilor asupra unor locuri, dragostea va triumfa şi cei doi vor avea o nuntă ca-n basme. Ion merge în armată, însă socrii îi ridică casa care va fi umplută cu zâmbetul celor trei copii cu care i-a binecuvântat Dumnezeu – Teodor, Floarea şi Elisabeta.
Dacă Ion ne veghează acum undeva din ceruri, Paraschiva mai trăieşte, fiind binecuvântată de către Cel de Sus cu 90 de ani.
Cartea surprinde prin dialogurile spontane şi savuroase, dar şi prin lecţia de viaţă pe care o oferă generaţiilor de acum.