Maria Olteanu – Opera Omnia

Autoare a numeroase volume de poezii, proză şi povestiri, prezenţă distinsă în antologiile şi dicţionarele din ţară, Maria Olteanu se află în faţa unui pas important în cariera ei prin apariţia antologiei de autor „Infinitul singurătăţii”, în seria Opera Omnia a Editurii Tipo Moldova, proiect susţinut de Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi.
Volumul surprinde prin aşezarea în pagini a poemelor mai vechi sau mai nou care aduc frumuseţea clipelor petrecute în atelierul de creaţie: „În umbra zilelor/ Flăcări de speranţă/ Iubirea prădată/ Cuvintele-mi sfârtecă buzele/ Şi fiecare clipă/ Deschide o nouă rană”. Pe tărâmul poeziei, Maria Olteanu reuşeşte să culeagă cuvintele-vers: „Mâini nevăzute/ Frâng cântecul apei/ Nu mai găsesc cerul/ Văd soarele murind/ Din rănile/ Obositelor câmpuri/ Îngerii culeg lacrimi”. Poezia Mariei Olteanu se înscrie în curentul post-modern, reuşind să transmită dincolo de cuvinte puterea versului în timp: „Tălpile simt durerea drumului/ Tristeţea alunecă pe scările timpului”. Este un vibrat continuu între autor şi elementele care converg la conturarea versurilor, totul fiind pentru libertatea cuvântului, aşezat pe „un cer al liniştii”. Poate una dintre cele mai sensibile poezii este cea dedicată mamei, în care poeta îşi răsfrânge, prin cuvinte, fiecare trăire a sufletului: „mama îşi aduna lacrimile/ Într-o cană de lut/ Semăna într-un pumn de pământ/ Cărări neştiute”.
Dar ce este poezia pentru Maria Olteanu dacă nu salvarea prin şi dincolo de timp: „Poezia/ e măduvă ce-mi curge prin oase/ Lumina ascunsă între două riduri/ O piatră albă, lăptoasă/ Pe care Dumnezeu poposeşte/ Şi din care îngerii îşi ridică casă”. Pe acest drum al creaţiei „O adiere verde/ Se furişează când scriu” fiind reper pentru zămislirea poeziei „Eu tai adânc în carnea poeziei/ Îi caut oasele”. Metafore profunde care hrănesc poetul atunci când îşi devorează „Ultimul poem de dragoste”: „Poezia adevărată e ca iubirea/ Puternică şi sigură/ Ea ştie să se dăruiască/ Să clădească punţi peste secole/ Ea ne e hrană şi aer/ Curcubeu peste casă”. Poposind în iarna unui vers, Maria Olteanu devine, prin cuvântul aşezat în pagină, un om puternic: „Azi nu ne mai temem nici de moarte/ Cărţile scrise sunt doar răzbunare”. Frumoase sunt şi incantaţiile religioase: „Doamne/ Fă ca dimineaţa să nu-mi fie povară/ Călăuzeşte-mi paşii/ Spre labirintul rostirii/ Nu-mi lua cerul primului gând/ Lasă-mi cărare printr-o picătură de ploaie/ Să-mi fie sprijin o rază de soare”. Pe acelaşi registru se află şi poezia „Rugă”: „Doamne,/ Nu-mi lăsa cuvintele/ Să se transforme în fiare/ Mângâie-le cuvântul înţelegerii/ Şi spală-le cu apa adevărului/ Să nu rămână străine, înlăcrimate/ Reazămă-le de inima ta/ Întinde-le mâna, salvează-le.
O antologie frumoasă, în care cuvintele sunt aşezate precum sacralitatea, pas cu pas, pe o scară până la cer, devenind una cu fiinţa: „Poezia revine/ De-i zi de-i noapte/ Îşi face drum/ Prin carne-mi, prin oase/ Mi-aduce speranţă/ Mă ţine în viaţă” sau „Poezie/ Ţie-i dărui sufletul/ Zilele şi nopţile/ Ochii în care durerea se încăpăţânează/ Cunosc prea bine singurătatea ta/ Tristeţea ta/ Care mă însoţeşte ca un înger”. În acest registru putem contura portretul Mariei Olteanu, cea care ne face, prin poemele ei, să auzim „Cum picură sudoarea/ Din fruntea lui Hristos”: „Uneori îmi închipui/ Că sunt o pasăre/ Şi plutesc peste coline/ Că am degete lungi/ Şi mângâi liniştea/ În odaie găsesc caietul/ Cu primele poezii/ Şi dragostea se-ntoarce/ Cai albi îmi galopează-mi artere/ Sufletul/ Mi-e tatuat cu poezie/ Şi lacrimile au gustul mărilor/ Cerul e un volum/ Pe care-l răsfoiesc/ În fiecare zi/ Cămaşa poeziei/ Îmi sfâşie carnea”.
Antologia „Infinitul singurătăţii” este rezultatul unei activităţi care surprinde, ca într-o carte sărbătoare, trăirile profunde ale poetei Maria Olteanu, aşezate cu dragoste în versuri care răzbat dincolo de imediatul cotidian. Prin această carte, Maria Olteanu îşi aşază numele în rândul celor mai frumoşi poeţi pe care i-a dat judeţul de-a lungul timpului, putând fi aşezată, cu cinste, în raftul bibliotecii naţionale.