Anotimpurile din lanurile de cuvinte

Ori de câte ori o doamnă învăţătoare cultivă şi stimulează posibilităţile creatoare literare ale elevilor, iniţiativele trebuie apreciate.
Pe noi, pe profesorii de română, aceste demersuri ne bucură, ne pregătesc terenul conlucrărilor noastre cu viitorii elevi gimnazişti.
A devenit o modă (şi e bine) ca ,,producţiile” literare, cum ar fi spus bătrânul Mihail Kogălniceanu, ale micilor şcolari să fie adunate în volume şi publicate.
O asemenea antologie, ,,Anotimpuri…” (Editura ,,Clubul Saeculum”, Beclean, 2012), ne oferă şi învăţătoarea Raveca Moldovan, de la Şcoala Gimnazială ,,Grigore Silaşi” din Beclean.
Elevii săi din clasa a IV-a se întrec între ei, în această carte, în arta compunerilor şi a poezioarelor.
Discipolii pornesc în activitatea lor creatoare în sensul acelor ,,ceasornicului didactic”, începând descrierile şi naraţiunile lor, cu sezonul autumnal, deci cu începutul anului şcolar. Se procedează valorificându-se teoria inteligenţelor multiple. ,,Literaţi” îşi expun planurile viitoarelor compoziţii literare, concep şi un desen al faptelor narate, selectează un şirag de expresii frumoase, care vor fi inserate în corpul textului literar realizat.
Toamna oferă elevilor prilejul unor reuşite descrieri de natură, se suspină melancolic pe sub frunzele în cădere, pe sub şirurile de păsări călătoare înşiruite de plecare.
Anotimpul hibernal se circumscrie veseliei din poezia ,,Iarna pe uliţă” a lui George Coşbuc.
Primăvara elevilor coboară parcă din pastelurile lui Vasile Alecsandri. Vara e anotimpul deplinei libertăţi, mai ales în ograda bunicilor de la ţară, a lipsei de griji, a vacanţei mari.
Şcolarii, aflaţi într-un basm al anotimpurilor, sunt nişte năzdrăvani: stau de vorbă cu arborii, cu plantele, cu păsările, cu animalele, personifică orice, se cred stăpânii spaţiului în care vieţuiesc zi de zi.
Pasajele descriptive, majoritatea aflate în expoziţiunile compunerilor, sunt repede expediate, de foşgăiala întâmplărilor eroilor, care abia aşteaptă să le povestească şi altora.
Creaţiile elevilor sunt sincere, spontane, inventive, directe. Ei descriu natura, se minunează de frumuseţea ei şi ne îndeamnă şi pe noi s-o admirăm. Trece peste textele ,,învăţăceilor” boarea lecturilor preferate, din Vasile Alecsandri, Octavian Goga, George Coşbuc, Ion Agârbiceanu, George Topârceanu etc. Uneori citate din operele acestor modele ,,cad” prin parafrazare printre rândurile ,,scriitoraşilor” elevi. Viaţa cotidiană a şcolarilor palpită în textele lor şi ei sunt gata oricând să treacă uşor, fără complexe de la joc la ,,activitatea de creaţie” (Diana Cozac). Condeierii sunt nişte moralişti, nu admit ca ordinea frumoasă şi corectă a lumii să fie anihilată sau contorsionată.
Nu putem pronostica acum, dacă dintre ,,literaţii” acestui volum, viitorul va consemna numele vreunui scriitor. Nu cred că asta şi-a propus doamna învăţătoare Raveca Moldovan. Frumoasă şi benefică este provocarea învăţătoarei adresată discipolilor săi, urmând arghezianul îndemn, de a lăsa ,,un nume adunat pe-o carte”. Chiar dacă numele lor vor rămâne doar aici, în acest volum, îndemnul de a scrie, de a compune, lansat cu atâta benevolenţă, merită a fi semnalat.
Şi mai are un merit această carte: ,,scriitoraşii”, colaboratorii ei sunt nişte dezinhibaţi, nişte inşi gata să se antreneze într-o altă aventură de genul acesta, fiindcă ei cred în ceea ce fac.