Porţia de colind

Te urci în ,,Loganul” tău,
ca într-o sanie
trasă de cai năpraznici.
În spate,
invizibil, Serghei Esenin,
citind din psalmul hibernal,
versetul întâi:
,,Ah, voi sănii, sănii! Şi voi cai, voi cai!”
O apuci spre satul,
cum se spune, din inima ta,
ca să-ţi iei porţia de colind.
Îngeri albi cad din versurile iernatice
semnate de Nicolae Labiş.
Încă nu s-a luminat de ziuă.
La intrarea în sat,
pe partea stângă,
cimitirul luminat,
de înalta cruce de neon,
te întâmpină
sunându-ţi verbele la viitor.
Alergi prin ograda zilei
punând totul la punct,
pregătind şi ieslea.
Urci apoi deluţul din spatele casei,
saluţi eminescian satul din vale,
te îmbraci în liniştea paralelă a arăturilor,
în singurătatea parilor din vie.
Un lătrat,
te readuce la realitate.
Cobori pe alba cărare
lunecând pe ceaţa,
ce îmbrăţişează firea,
în colindul copiilor,
de sub ferestrele iernii.