Meditaţie la Duminica a IV-a din Postul Mare

Foloasele rugăciunii
Nu odată, ci de nenumărate ori în viaţă simţim nevoia să fim înţeleşi şi ajutaţi de cineva. Şi constatăm că adeseori când ai nevoie mai multă de ajutorul oamenilor, ei fie că nu pot să te ajute, fie că nu vor şi rămâi fără ajutorul lor. În Evanghelia duminicii a 4-a din Postul Mare ni se arată cum un tată şi-a adus copilul bolnav la apostoli ca să-l vindece, dar aceştia nu au putut, iar tatăl rugându-L pe Iisus, Acesta i-a vindecat copilul. Ca şi o sinteză a Evangheliei, am putea învăţa fiecare în parte că noi avem posibilitatea să fim ajutaţi de Dumnezeu dacă-I cerem ajutorul, lucru pe care ni-l recomandă şi psalmistul David: „Mai bine este a nădăjdui în Domnul decât în om” (Ps.107, 9).
Dacă rugăciunea este vorbirea noastră cu Dumnezeu, sau după cum fericitul Augustin arată că rugăciunea fiind: „cheia cu care se poate deschide vistieria lui Dumnezeu”, pe mai departe să căutăm a înţelege care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească rugăciunea, care sunt foloasele pe care ni le aduce rugăciunea, dar şi care ar putea fi motivele pentru care nu ni se îndeplinesc rugăciunile.
1.Condiţiile rugăciunii
a)Credinţa. Toate câte veţi cere cu credinţă, rugându-vă, veţi primi (Mt.21,22 – ex. orbul din Ierihon se roagă să vadă şi Iisus îi răspunde: „Vezi, credinţa ta te-a mântuit” (Lc.18, 43)
b)Stăruinţa. Ex. văduva stăruitoare – Lc. Cap.18.1-8. Într-o cetate era o văduvă care venea la judecător şi îi zicea: fă-mi dreptate faţă de pârâşul meu şi n-a voit multă vreme. Dar într-o zi judecătorul a zis: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu îmi este ruşine, totuşi, pentru că văduva vine mereu la mine şi zice fă-mi dreptate, îi voi face. Cu atât mai mult va face dreptate Dumnezeu aleşilor Săi care strigă către Dânsul ziua şi noaptea.
c)Rugăciunea trebuie făcută cu smerenie – asemenea vameşului – Dumnezeule fii milostiv mie păcătosului.
d)Rugăciunea trebuie însoţită de post şi milostenie.
e)Ca rugăciunea să fie bine primită trebuie să fii împăcat cu toţi oamenii: „dacă-ţi vei aduce darul la altar şi-ţi cei aduce aminte că ai cu cineva ceva, lasă-ţi darul, du-te şi te împacă cu aproapele şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul.
2.Foloasele rugăciunii
a)Prin rugăciune omul se întâlneşte cu Dumnezeu, pentru că aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El (Ps.144, 18).
b)Prin rugăciune, omul primeşte vindecare de boli, pentru că rugăciunea este cel mai minunat medicament împotriva numeroaselor boli trupeşti şi sufleteşti.
c)Rugăciunea însoţită de lacrimi şi căinţă aduce iertare de păcate – când cei suferinzi cer să fie vindecaţi de Mântuitorul. El le iartă păcatele şi apoi le dă vindecare, ar
d)Rugăciunea alungă demonii fiind împreunată cu postul, aşa cum ni se arată din Sfânta Evanghelie de azi.
e)Prin rugăciune intrăm în comuniune cu cei plecaţi în veşnicie cu cei din Biserica triumfătoare.
3. Motivele pentru care nu ni se împlinesc rugăciunile
Când ajunăm, postim sau ne rugăm mai mult şi nu numai, noi aşteptăm ca Dumnezeu să-şi reverse binecuvântarea Sa peste noi – socotindu-ni-L oarecum dator sau obligat să ne ajute. Iar dacă Domnul nu ne ajută, ne întrebăm de ce?, iar răspunsul s-ar putea opri la cel puţin trei motive:
-nu ne-am rugat cum trebuie, adică aşa cum vrea Dumnezeu – cu post, nădejde, smerenie şi cu credinţă.
-nu ne-am rugat cât trebuie, înseamnă că nu a considerat Dumnezeu că este momentul, deocamdată, să ne împlinească rugăciunea.
-pentru că nu am cerut în rugăciunea noastră ce trebuie, nu ştiţi ce cereţi, I-a certat Mântuitorul pe doi din ucenicii Săi când i-au cerut să stea unul de-a dreapta şi altul de-a stânga în împărăţia lui Dumnezeu.
Tot în această duminică, Biserica face pomenirea Sf. Ioan Scărarul, care a scris cartea „Scara Paradisului”, în care viaţa duhovnicească este înfăţişată ca un urcuş anevoios, ca o luptă pentru înlăturarea patimilor şi pentru câştigarea virtuţilor necesare mântuirii sufletului şi unirii cu Hristos.
Cât despre rugăciune, Sf. Ioan Scărarul spunea: „rugăciunea este, după însuşirile ei, însoţitoarea omului şi a lui Dumnezeu, iar după lucrare este susţinătoarea lumii. Este împăcarea cu Dumnezeu, ispăşirea păcatelor, lucrarea îngerilor, izvorul virtuţilor, hrana sufletului şi luminarea minţii, înlăturarea deznădejdii, risipirea întristării” – deci, rugăciunea este mijlocul cel mai potrivit pentru a intra în legătură cu Dumnezeu, de aceea: cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide, pentru că cel care cere primeşte, cel care caută află şi cel care bate i se deschide.
Amin!