Ştefan Mihuţ, un scriitor talentat

Intrat în literatura noastră contemporană ca un scriitor complex cu puternice accente individualizatoare, Ştefan Mihuţ este cunoscut de către publicul nostru cititor prin opera sa de o largă respiraţie artistică Scrisul Domniei sale este curat, sincer, încărcat de motivaţia unei confesiuni, cu reflecţii îndreptate spre frământările vieţii cotidiene.
A ieşit la rampă în anul 2004 cu un volum de piese de teatru intitulat,, Candidaţi la fericire’’şi a continuat cu alte genuri literare ce i-au înnobilat scrisul : ,,Cioburi de oglindă din viaţa noastră’’, 2008, apoi ,,Labirintul din amurg’’, 2012, ,,Un mariaj cu viaţa’’, 2013 şi ,, Pânza reginei’’,2014 .
Întreaga sa operă este bine construită stilistic, are căldura cuvântului aşezat cu talent în structura frazei, iar verbul său dă ritm şi expresivitate actului creator. Abordând o tematică cu rezonanţe sufleteşti, dar nu numai, toate cele cinci titluri sunt metafore de excepţie care confirmă încă o dată că autorul acestor lucrări este un om consacrat artei scrisului pe care şi-o pune în valoare cu multă exigenţă şi culoare motivaţională.
Mai întâi s-a dovedit un dramaturg cu reale valenţe actoriceşti, apoi publicist de vocaţie, memorialist de excepţie şi un narator pe măsura unei arte care se respectă din toate punctele de vedere.. Atent la fenomenele sociale pe care le surprinde, Ştefan Mihuţ se face mesagerul unor idei ce înnobilează viaţa şi arta în general care îl pun la loc de cinste în panteonul valorilor noastre culturale.
Cartea care mi-a atras atenţia în mod deosebit şi care i-a adus un succes binemeritat sub luminile rampei şi care marchează începutul carierei sale literare este ,, Candidaţi la fericire’’. O parte din aceste piese de teatru au fost jucate pe scenă, au fost premiate şi autorul a cules aplauzele spectatorilor. Chiar dacă ele oglindesc o perioadă când se scriau piese de teatru ,, la comandă’’, ele reflectă timpul pe care unii dintre noi l-am trăit şi ne-a marcat sub toate aspectele sale.
Cele şapte piese cuprinse în acest volum sunt rezultatul unei experienţe care dovedeşte cu prisosinţă că este bine iniţiat în arta dramatică. Întâlnim aici comicul de situaţie şi de limbaj, ironia uşor-usturătoare, farsa cu gust amar ca în piesele ,,Plasa’’sau ,, Umbre în plin soare’’. În altele, ridicolul îşi face loc cu multă uşurinţă, dezvăluind adevăratele faţete ale lumii Autorul ne poartă în medii sociale diferite punând în contrast virtuţile oamenilor simpli cu marile decăderi morale ale celor puşi să ne conducă destinele.
Citindu-i piesele, a căror valoare creşte atunci când sunt jucate pe scenă, am sesizat prija pentru elaborarea textului, minuţiozitatea construcţiei şi a replicii. Ştefan Mihuţ are şcoala spectacolului. El este şi regizorul propriilor sale piese ce devin, în sensul cel mai propriu, spectacole de teatru descrise cu talent literar.Există aici un spectacol al mişcării personajelor şi alături de acesta, unul al raţionamentelor. Nu poate fi uitată nici forţa de trăire a ideilor şi sentimentelor, puterea de transfigurare artistică a realităţii., cum se întâmplă în comedia ,, Luna de miere’’. În mai toate piesele sale, autorul nu se consideră numai un martor al evenimentelor, ci şi o conştiinţă a timpului său.
Ştefan Mihuţ are simţul umorului, precum şi darul de a contura personaje tipice care reprezintă trăsăturile unei lumi bântuite de valul corupţiei, aroganţei, imposturii, sfidării materiale, a lipsei de demnitate , etc. Cu piesele sale de teatru, poate deschide cortina oricăror scene din ţară. .