Protestele la Bistriţa au intrat pe turnanta celei de-a 20-a seri. Cum a fost această seară?

Ajungem, eu şi Cornel Ciocan, în piaţa Petru Rareş mai devreme, aşa în bunul obicei al oricărei echipe de televiziune care ar vrea să-şi termine repede reprotajul de duminică seară- Suntem noi doi, camera, microfonul şi o duzină de jandarmi.

Cornel râde şi porneşte camera. Rămânem cu ea pornită şi aşteptăm protestatarii. Încep să vină, unul câte unul, câte o maşină, câte un grup. Vin şi cei care au pichetat Palatul Administrativ seară de seară, aşa, un fel de talibani ai protestelor.

Sunt grupuri-grupuri, poate peste 70, ceva mai mulţi, cine ştie. Dintr-o maşină apare o boxă, un microfon, iar, câteva minute mai târziu, muzică. Eh… mda. Una din melodii s-a cântat în Piaţa Universităţii, aud un Vali Sterian sau Phoenix. Gândurile mele nerostite ar prefera un ACCEPT, Balls to the Wall, Zeppelin sau Doors. Nu, m-am decis: SEPULTURA, dar, sigur, merg şi astea, mai ales că Timişoara revine la modă. Mda, cu tot cu cele 967 de imobile din centru şi cu toate şmecheriile, poate că ar fi şi astea motive de protest… e o temă de gândire…

REFUSE-REZIST

Să muncim, zice Cornel , aşa că, omul, profesionist, îşi face întîi cadrele, planuri generale, gro planuri… Planuri cincinale făceau alţii.

Vorbim cu oamenii. Sigur, lucrurile sunt mai stilizate, mai perfecţionate. Prea puţin se mai vorbeşte despre avortata OUG 13, despre OUG 14, nişte numere şi ele, pe acolo. Acum Violeta ne confirmă că cultura protestelor a ajuns pe nişte culmi greu de văzut în urmă cu 25 de ani: „Protestăm că e bine ca politrucii să ştie că nu suntem proşti, nu mai putem fi duşi de nas. O vom face-o ori de câte ori va fi nevoie”.

Apar primii picuri de ploaie. O ploaie cu iz de zăpadă, mă agasează, mă enervează cumva, dar ce să-i faci? Mai bine ia cornul şi sună, Să suni până mori către cerul senin… Mă rog, ăsta e Doinaş cu Mistreţul cu colţi ca argintul. Ceva mai departe, tot în grupul de talibani, omul cu florile: Protestăm să nu ne mai mintă!!!! OOOO, da, cine, ei? Îmi vine să râd!!! Râsul neputinţei de-ai spune că lucrurile nu se schimbă aşa uşor, decizia e în altă parte.

Money talks.

Tânărul Bogdan Barna îmi place! Îmi spune că vor REZISTA, mda, dar, întreb şi eu, care este finalul, ce mai speră că vor obţine?

RESPECT-RECUNOAŞTERE: cuvinte intraductibile în multe colţuri întunecate ale eşicherului politic, de neînţeles…

Se pleacă în marş. Cornel, da, Cornel zice să mai tragă câteva cadre, după ce tot repetăm stand-up-ul de final. Cu Ciocan nu merge aşa uşor, el e perfecţionist….

Protestul e gată. Plouă şi mă gândesc la jandarmii bistriţeni: câtă răbdare, câţi nervi daţi la spate, câte certitudini că ai de-a face cu nişte profesionişti.

După 20 de zile, zic ei că REFUSE-REZIST…

PS: asta e piesa cu care închei micul reportaj. Cred că nu se vor supăra cei care m-au criticat la editorialul din RĂSUNETUL. Ei nu au înţeles că părerile noastre nu trebuie să coincidă… Şi dacă se supără… Ce-i cu aia????