Noduri în papură

Dimineaţa, în sunetele liniştitoare ale clopotelor bisericii reformate, Turnul dogarilor pare trist şi resemnat ! Trecând prin apropiere am vazut gratiile de la etaj deschise şi mi-am adus aminte că anul trecut, cam în aceaşi vreme, într-o dimineaţă Baronul m-a chemat să-mi spună că cineva a spart uşa turnului, a intrat la expoziţia de măsti şi păpuşi şi, interesant nu a luat nimic ! Spărgătorii s-au mulţumit să fumeze, probabil în linişte, o mărăşească, lângă Pomul vieţii, părăsind apoi turnul fără să ia cu ei nici o amintire…

Între timp, discret, ciudat de discret, Baronul a plecat undeva, nu se ştie unde, probabil la Adâncata natală pentru a se întâlni cu prietenii din copilărie…Până la revenirea Sa, Turnul şi comorile sale au rămas în grija nimănui. Păpuşile şi măştile, mai adineauri celebre şi vizitate de iubitori de mituri şi de legende din toată lumea stau triste pe locurile lor alese de inimitabilul şi irepetabilul lor creator ! Pomul vieţii în care roadele s-au copt peste măsură, a încremenit în lipsa stăpânului care pornea caruselul…Toate păpuşile, mai ieri pline de viaţă, plâng astăzi aşteptându-l pe cel care le-a nemurit pe fiecare într-un catren sau doar într-o simplă poantă…la obiect ! Turnul altădată, demult tare, zid de veghe, mai adineauri poartă de intrare în lumea frumosului şi veseliei este astăzi, aparent, al nimănui .

Cei care legal îl au în păstorire îl privesc acum ca pe o povară pe care nu ştiu cum şi când să o dea jos, discret, de pe umeri !

Cei care, legal, îl privesc cu îndreptăţire ca pe un monument istoric de importanţă naţională par a se ascunde după aliniatele seci ale legii. A unei legi căreia nu-i pasă de mituri şi legende. A unei legi care lucrează - cum stă bine unei legi - în limbaj binar adică ştie spune doar da sau ba ! Ce importanţă are o păpuşă sau o mască în faţa evidenţei că pietroiul rămas din vechea cetate a oraşului nostru este...medieval şi deci este, automat...o valoare prin simplu fapt că mai există ???

Cei care au doar atribuţiuni indirecte privind Turnul nici nu ştiu ce hram poartă el şi nici dacă este sau nu o sursă pentru urnele de vot !

Cei mai mulţi, cei care sunt numai simpli iubitori de mituri şi de legende pare a fi uitat că nu există copilărie fără păpuşi şi nici adolescenţă fără măşti !

Trece vremea! Trece vremea şi eu mi-am păstrat speranţa - ba chiar şi convingerea dacă stau sa mă gândesc bine - că, aşa cum a plecat, într-o zi se va întoarce Baronul ! Şi va trebui să dăm socoteală, să vedem dacă am mai păstrat cele 700 de păpuşi şi de măşti sau specialiştii în cele legale dar şi în cele ale artei au decis că au valoare doar 10 - 15! De parcă o păpuşă înfiripată din te miri ce de către Baron sau o mască multicoloră ar putea fi declarate valori sau nonvalori ! O păpuşă este o păpuşă - o stare de spirit şi o bucurie nemărginită prin ea însăşi ! ( A propos dragi cititori ce vi se pare mai entuziasmantă : o păpuşă Barbie sau păpuşa din pănuşi de porumb cu care se juca surioara în copilărie ? ) Cu atât mai mult o mască este un obiect frumos şi/sau…haios, dar este, înainte de toate o stare de spirit, un obiect care ne întoarce vrem nu vrem dar cu neărginită bucurie, în zilele de aur ale copilăriei…

Nu am nici un răspuns la toate întrebările acestea ! Stau şi mă mai întreb doar de ce noi, odată ajunşi într-un loc - într-un post de decizie, poftim - ne gândim mai întâi să schimbăm tot ceea ce a fost făcut cu trudă de cel de dinainte ? Am un răspuns dar nu vreau să-l consemnez ! Acum mă întreb doar de ce Turnul dogarilor nu poate rămâne Muzeul de măşti şi păpuşi Alexandru Misiuga !? . De ce nu facem noi minimul efort de a cinsti şi de a păstra neatinsă memoria unui Cetăţean de onoare al oraşului Bistriţa dar şi a unui artist - poet,epigramist şi scriitor fabulos ? Cât timp era Baronul printre noi nimeni nu a avut curajul să spună deschis că măştile şi păpuşile create de dânsul şi expuse gratuit publicului, nu au nici o valoare ! Dimpotrivă, nu exista activitate politică, culturală sau…umanitară fără epigramele baronului, fără o mască sau o păpuşă făcută cu mărinimie cadou ! Înainte de a pleca discret spre Adâncata natală, Alexandru Misiuga era inima şi sufletul tuturor manifestărilor onorabile din oraşul nostru ! Astăzi munca sa de o viaţă se află în pericol de a se risipi iar turnul, pe care într-un fel Baronul l-a salvat de la dărâmare, va deveni fie un loc in care specialiştii în ale artei vor expune operele lor inestimabile, fie vreo discotecă din care vor ieşi voturile unanime ale tineretului iubitor de modernisme...

Ce va fi va fi ! Dacă atâta preţuire avem pentru omul care ieri ne era mentor, nu mai sunt multe de adăugat ! Multe nu am priceput eu pe lumea asta, lucruri mari şi importante ! Acum însă nu pricep un lucru simplu : de ce nu păstrăm cu sfinţenie măcar ceea ce avem ? Nu ne cere bani, nu ne cere efort...trebuie doar un pic de respect şi de bunăvoinţă !

Răsfoind un volum de epigrame al Baronului pentru a căuta un final acestor...erezii, am consemnat :

Stelele sunt prea departe

Cocoţate sus, pe cer...

Licuricii sunt aievea

Însă la lumină pier...

Şi chiar am semnat - deşi m-am mai ars odată gândind cu glas ...scris ! -

Un naiv cetăţean, simplu la raţiune şi complicat în simţiri Florentin Archiudean

Comentarii

19/08/09 01:22
Vizitatorveroni...

Felicitari, domnuile Florentin Archiudean. Mai ganditi cu glas... scris. Condeiul va ajuta, iar arsurile se vindeca.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5