Omul anului - Iulian Marțian
Mintiuanii și năsăudenii așezați la aceeași masă îl onorează în acest an aniversar și comemorativ pe academicianul IULIAN MARȚIAN, la 155 de ani de la naștere și 85 de ani de când s-a mutat pe Comoara Năsăudului, fapt pentru care îl consider și îl declar omul anului 2022, ca semn de respect și prețuire pentru vasta sa activitate de cercetare istorică.
A făcut școala primară în satul Mintiu, satul de unde s-au ridicat o droaie de cărturari de diferite specialități, ce au împânzit țara, sat cu un mare interes pentru școală, cum numai Vărarea mai este în ținutul nostru năsăudean. Își continuă studiile la școala năsăudeană, parcurgând la sfârșit de săptămână pe jos Dealul Muncelul din Lușca, pe cărarea bătătorită doar de mintiuani și tăureni, ce veneau joia la târg și de mulțimea de elevi ce învățau la școlile năsăudene, respectiv Liceul „George Coșbuc”, Școala Normală sau Liceul Silvic, școli cu renume pe plan național, despre care a scris pe larg regretatul profesor Gheorghe Pleș în cele trei volume intitulate „Scolile Năsăudului”.
În drumul lor spre școală sau spre casă, treceau prin satul meu natal, Lușca, făcănd popas la fântâna cu cârlig și găleată din fața casei noastre, vis-a-vis de biserică, de unde se răcoreau cu o cană de apă rece și își schimbau ținuta spre a intra în oraș cu eleganță.
Mă bucur că academicianul Marțian a poposit pe piatra din fața casei mele, fiind recunoscător lușcanilor, încadrându-i ca lucrători la fabrica de bere sau la scos sloi de gheață din Someș, pentru depozitul din perioada de vară, unde și tatăl meu, Vasile Mititean, a lucrat alături de alți săteni, după cei 8 ani petrecuți în tranșeele din cele două confruntări mondiale.
A îmbrățișat cariera militară devenind cadet al Școlii Militare de stat din Sibiu, urcând în ierarhie până la gradul de maior. Ca ofițer de infanterie în armata austro-ungară a activat în garnizoanele: Triest, Sarajevo, Bașov, Liov, Cluj, Dej, iar în 1904 trece la cerere în rezervă și se retrage la Năsăud, unde a desfășurat o vastă activitate pe tărâm cultural-istoric, pentru care a primit recunoștința fiind ales membru de onoare al ACADEMIEI ROMÂNE și membru pe viață al Asociațiunii Transilvane.
În zilele premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, pe când se alcătuia Biroul Consiliului Național Român din Năsăud, delegații l-au ales ca președinte pe cel care avea să devină peste cîțiva ani academiceanul Marțian.
A făcut ample cercetări arheologice privitoare la Tranilvania și în special Valea Someșului. A colecționat documente, manuscrise, cărți, obiecte de artă și orice urme legate de viața materială și spirituală din trecutul românesc. A avut ideea înființării Muzeului Grănicerec, Bibliotecii și Arhivei năsăudene, făcând donații proprii de documente și cărți, fiind principalul fondator și donator alături de Moisil și Șotropa.
A cunoscut șase limbi, a colecționat cărți și documente, a studiat istoria ținutului năsăudean abordând-o arheologic. Era pasionat și de sculptură în lemn și marmură, fiind cunoscut și apreciat pentru hobby-ul său. De la profesorul vienez Stratimirovici, întâlnit pe șantierul arheologic din Podromaja va prelua pasiunea pentru arheologia preistorică, pasiune valorificată la Brașov, în Țara Bârsei, zonă bogată în stațiuni neolitice. A funcționat și ca bibliotecar la Casina din Năsăud, prilej bun de a cunoaște intelectualitatea năsăudeană astristă, în special iluștrii profesori ai gimnaziului năsăudean.
La Adunarea Asociațiunii Transilvane de la Bistrița din anul 1907, s-a înscris ca membru pe viață, fiind activ în cadru secțiunii istorice, fiind și membru al Muzeului Asociațiunii încă din anul 1920 și membru al C.C. al Astrei în perioada 1920-1924, iar în comitetul Despărțământului Năsăud, începând cu anul 1923, director al Băncii Mercur, proprietar al fabricii de bere, sponsorizând an de an Maialul elevilor năsăudeni. La 1 Decembrie 1918, îl găsim președinte al Consiliului Național Român și comandant al Gărzii Naționale din Năsăud.
A colaborat la: Anuarul Institutului de Istorie Națională, Anuarul Comisiei Monumentelor Istorice, Secția pentru Transilvania - Cluj, Gazeta Transilvaniei -Brașov, Transilvania - Sibiu, Buletinul Societății Numismatice Române, Cronica numismatică și arheologică București, Arhiva Someșană (1924-1940) Năsăud, Convorbiri Literare București, Răvașul Cluj, Revista Bistriței etc.
Academicianul năsăudean coresponda cu cărturari de mare prestigiu cum sunt: Nicolae Iorga, Sextil Pușcariu, Nicolae Drăganu, Șuluțiu, Constantin Moisil, Silviu Dragomir, Constantin Daicoviciu, Victor Motogna și mulți alții.
Mintiuanii lui dragi iau ridicat în centrul satului un monument, în anul 2007, prin grija și strădania universitarului clujean Ieronim Marțian, care a vorbit în fața mulțimii de săteni și astriști năsăudeni despre viața și activitatea acestui fiu de nădejde al satului de peste Muncel, având în compania sa și alți membri din neamul Marțienilor, manifestare astristă la care și eu am fost prezent consemnând în scrierile mele din vârful peniței evenimentul. Consiliul Local din Năsăud a dat unei străzi numele academicianului, iar Despărțământul Năsăud al Astrei a fixat o placă pe frontispiciul casei unde a locuit.
La ceremonia de înmormântare a vorbit cărturarul Ilie Dăian, care a spus: „oriunde umbla, el cerceta cu ochiul românului stăpân pe un patrimoniu străbun. El aduna cărțile, ce vorbeau despre noi și pământul nostru. Toate însemnările ce păstrau ceva din trecut îi erau scumpe. Pentru el trecutul nu era mort, ca pentru cei mai mulți. În el trecutul, cu toate rosturile lui, învia și alimenta prezentul pentru ca să lumineze viitorul”.
Adaugă comentariu nou