Opinii, atutudini, dialoguri, cărți

Se împlinsc 110 ani de la nașterea lui Constantin Noica (1909-2019), revista marchează acest fapt publicând un fragment, cu titlul „Ultimul Noica”, preluat din volumul «Înapoi la Aristarc. Rezistența prin cultură» de Nicolae Florescu (Ed. Jurnalul Literar, 2009), redactorul-șef, în chenar negru, al publicației. „Ultimul Noica” este expresia care trimite la activitatea gânditorului de la Păltiniș aflat la vârsta deplinei maturități. Se știe că lucrările de maturitate ale filosofului au fost furate și distruse de Securitate, așa cum i-au fost încătușate și gândurile sau schingiuite credințele. Noica, scrie Nicolae Florescu, face parte dintre cei puțini care au fost obligați să-și „rescrie”, să-și „repovestească” propriile cărți. Ultimul Noica nu a mai scris, din păcate, cărți filosofice în adevăratul sens al cuvântului, ci doar volume despre unele „teze”, stimulând reflexivitatea, sau a făcut publicistică filosofică. Atât i-a mai îngăduit regimul în care a trăit.
La cronica literară Titu Popescu abordează mai multe volume semnate de Zeno Millea, un publicist harnic, tenace și condus de un bine exersat scrupul al adevărului, preocupat de istorie și politică. «Pentru că mi-ai cerut părerea. O viziune mai aparte asupra perioadei comuniste» (2006), «1940-1944. Ispășind vina de a fi rămas acasă» (2009), «România încotro?» (2016) sunt cărțile analizate. Un volum care a stârnit multe valuri este «Pericolul românesc la început de secol XX» (Ed. Napoca Star, Cluj, 2018). Zeno Millea traduce și comentează cartea unui înalt funcționar din Ministerul Regal Maghiar de Interne, Huszár Antal, un raport de uz confidențial, strict secret, oficial, publicat în 1907 la Budapesta, care face referire la populația românească din Transilvania acelor ani, considerată „un devărat pericol” pentru maghiari, pentru unguri, populație care trebuia cât mai rapid și difinitiv maghiarizată. Textul cărții este ferm și imediat argumentat. El merge direct la subiect, respectiv la declarațiile revizioniste care se produc la Budapesta și astfel suplinește un gol de informație pentru comentatorii români.
Crisula Ștefănescu semnează un fragment dintr-o rundă de convorbiri pe care le-a avut cu Nicolae Florescu, ultima întrevedere cu criticul, istoricul și eseistul dedicat total scriitorilor din exilul românesc, pe care i-a cultivat încă dinainte de 1989. Un alt interviu captivant (partea a 2-a, urmare din numărul anterior) este realizat de Ciprian Dad cu acad. Leon Dănilă, vestit neurochirurg, autor a nenumărate cărți de medicină de specialitate, despre cum a răzbit în trecut și în prezent în viață, dar mai ales cum s-a realizat profesional.
Revista însumează numeroase eseuri, studii și note de lectură. Georgeta Drăghici comentează volumul de reflecții de-a lungul istoriei culturale semnat de Valeriu Gherghel, «Roata plăcerilor. De ce n-au iubit unii înțelepți cărțile» – o pledoarie pentru citit și pentru scris (Ed. Polirom, Iași, 2018). Pagini de aduceri aminte despre Vasile Băncilă sunt semnate de Virgil Ierunca (fragment din «Moartea lui Vasile Băncilă», apărut în revista „Cuvântul românesc”, septembrie 1979) și de acad. Florica Dumitrescu. Ovidiu Pecican îl evocă pe Pavel Chihaia, căruia i-a închinat o carte, «Pavel Chihaia. Aventurile vocației», (Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2018). Mihai Neagu scrie despre Biblioteca Română din Freiburg, la 70 de ani de la fondare. Romanele (prozele) lui Mircea Eliade sunt abordate într-un amplu studiu de Ionel Popa. De epicul eliadesc se ocupă și Dana Dad în studiul „Erotica ficțională între reflexie a normalului și o reflecție asupra absurdului” – urmare din numărul anterior. În același registru se înscrie și studiul semnat de Ciprian Dad, „Distribuția tematică a cosmogoniei în poezia romantică românească” (partea a 2-a).
Pagini de critică literară și cronici: Ionel Savitescu la volumul «Jurnal de călătorie. Japonia, China» de Nikos Kazantzakis (Ed. Humanitas, 2018); Ștefan Ion Ghilimescu depune o mărturie literară despre poezia de patrimoniu a lui Emil Botta; Virgil Rațiu despre cartea de diloguri realizate de Cornel Jurju, «Doina Cornea, dincolo de zid» (Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2017); Mihail Mihailide consemnează sumarul revistei «Memoria» nr. 105-106, revista gândirii arestate, revista gulagului românesc. În alte pagini pulică proză, poezie, eseu: Emil Petru Rațiu, pr. Dumitru Ichim (Canada), Alexandru Herlea (despre exilul românesc – Petre Sergescu), Corneliu Florea (despre Mihai Viteazul, reunificatorul).