Ovidiu Creţu: Cred că ar trebui să ne mişcăm mai repede, mai la concret

Agenţia Naţională de Presă AGERPRES a organizat, joi, la Bistriţa, o masă rotundă, sub genericul ,,Regionalizarea şi problemele locale”. La eveniment au fost prezenţi autorităţi locale şi judeţene, parlamentari, şefi de instituţii deconcentrate. Potrivit organizatorilor, dezbaterea şi-a propus să aducă în prim-plan nelămuririle şi aşteptările societăţii civile cu privire la reorganizarea administrativ-teritorială a României. AGERPRES va continua seria dezbaterilor dedicate regionalizării şi în alte judeţe.

Ovidiu Creţu, primarul municipiului Bistriţa: Eu nu ştiu dacă este cineva în sala asta care să fie împotriva descentralizării, împotriva regionalizării. Am impresia că se discută foarte mult, fără nimic concret pe masă, cred că sunt foarte puţini oameni care nu cred în descentralizare şi nu doresc descentralizarea şi regionalizarea. Poate că, astfel de întâlniri ar trebui să aibă loc, deja, cu drafturile pe masă. Adică aş fi preferat ca deja să avem proiectat pe perete, proiectul Regiunii Nord-Vest care să ne spună dacă în Bistriţa va fi o Direcţie Agricolă sau dacă va fi o Direcţie de Dezvoltare Regională, dacă la Zalău va fi altceva ş.a.m.d. Cred că trebuie să ajungem în faza aceea de discuţie, cred că am depăşit acest stadiu de a convinge pe cineva dacă e bună sau nu regionalizarea.

Şi totuşi, chiar dacă urmăresc discuţiile acestea de foarte mult timp, nu e explicat un anumit aspect şi care poate să ducă la o anumită teamă de regionalizare, în sensul că aici la Bistriţa când s-au desfiinţat regiunile şi Bistriţa a devenit reşedinţă de judeţ, am avut avantaje mult mai multe şi ne-am dezvoltat mult mai repede. Dar acest sistem centralizat funcţionează într-un stat dictatorial, funcţionează bine într-un stat în care bugetul se realizează la nivel central, în care judeţul are un buget pe care îl dictează Guvernul. Banii pentru dezvoltare şi pentru funcţionare sunt transferaţi de la Guvern în sistem comunist. Dacă ceea ce s-a întâmplat în România după 1989 a schimbat radical modul de formare a bugetelor, atunci se poate schimba şi organizarea. Bugetul nu mai vine de la Guvern, bugetul se face local. Îl faci sau nu îl faci. Sigur, sunt încă zone care trebuie sprijinite, sunt încă primării care trebuie să se ducă cu şapca în mână să poată să-şi plătească energia electrică, dar nu acest mod de lucru este normal în România de astăzi. Normalul este îţi faci bugetul propriu. Sigur, că aici trebuie să te şi lase să îl faci. Faptul că marii contribuabili au fost predaţi la Ministerul de Finanţe a fost o mare greşeală. Dacă va rămâne aşa, se va persista în greşeală.

Eu cred că oraşele, comunele trebuie să aibă bugetul lor, pe asta să se bazeze, şi în momentul în care nu depinzi de banii de la Bucureşti şi ţi-i faci tu, atunci sigur că cheltuirea lor trebuie să se facă mai simplu prin nişte structuri mai apropiate, mai elastice şi care să îţi permită să te mişti mai repede, adică regiunile de dezvoltare, pentru că dacă am trăi în continuare într-un stat dictatorial, atunci aş preferea să rămânem în varianta asta, ori lucrurile s-au schimbat şi trebuie să adaptăm sistemul organizatoric la condiţiile de realizare a bugetului. Asta cred că este esenţa. Şi în condiţiile unui buget realizat local, e clar că nu ai ce să depinzi de Bucureşti.

Referitor la modul de trasare a viitoarelor regiuni, am văzut că suntem foarte conservatori, adică am mers pe nişte regiuni foarte bine echilibrate ca număr de populaţie, număr de unităţi administrative, suprafaţă etc. La întâlnirea organizată la Cluj, unde a participat şi vicepremierul Dragnea, din partea Universităţii a fost o poziţie foarte clară de a se merge pe regiuni istorice, în sensul de a aduce la Cluj şi partea de sud a Transilvaniei. Punctul meu de vedere e că aceste regiuni pot să difere foarte mult. Pot să fie şi regiuni mai mari şi regiuni mai mici. Important e ca aceste structuri noi să funcţioneze, nu pe baza unor sentimentalisme istorice, ci pe baza a ceea ce avem în anul 2013, şi mă refer aici la mijloace de comunicare, de informare şi mijloace de transport. Trebuie să nu mergem pe sentimentalisme, să mergem pe luciditate, pe a trasa nişte linii clare, ştiinţific argumentate şi mai apoi explicate. Şi cred că ar trebui să ne mişcăm mai repede, adică mai la concret.