Părintele Alin Cîndea: Iuda și ispita eficienței

În pragul Paștelui, Evanghelia după Ioan (12,1-18) ne introduce într-o scenă profund simbolică: Maria, sora lui Lazăr, Îl unge pe Isus cu un mir de mare preț, un gest de iubire și devoțiune. Acest act este imediat contestat de Iuda Iscarioteanul, care sugerează că mirul ar fi putut fi vândut, iar banii dați săracilor. Această reacție evidențiază o tensiune între iubirea gratuită și logica eficienței.

Hans Urs von Balthasar, în lucrarea sa Theo-Drama, subliniază că „iubirea nu poate fi redusă la utilitate, pentru că însăși ființa iubirii este dăruirea totală, necondiționată” . Gestul Mariei transcende calculul economic, fiind o expresie a unei iubiri care nu caută recompensă.

Iuda, în schimb, reprezintă o perspectivă pragmatică, unde valoarea este măsurată în termeni de utilitate imediată. Această atitudine reflectă o ispită contemporană: tendința de a evalua totul prin prisma eficienței și a rezultatelor cuantificabile, chiar și în domeniul spiritual.

Însă Isus nu a venit să fie eficient, ci să iubească. Adevărata valoare a acțiunilor noastre nu se măsoară în rezultate tangibile, ci în capacitatea de a reflecta iubirea divină. 

Intrarea lui Isus în Ierusalim, aclamat de mulțimi cu ramuri de finic, este un alt exemplu al contrastului dintre așteptările umane și planul divin. Isus nu vine ca un conducător triumfător, ci ca un slujitor smerit, călare pe un mânz de asin.Romano Guardini observă că „Isus primește osanalele nu pentru că s-ar lăsa măgulit, ci pentru că ele îi deschid drumul spre Patimă. El nu fuge de glorie, dar o redimensionează prin cruce” .

Această perspectivă ne invită să reconsiderăm propriile noastre valori și priorități. Suntem chemați să ne eliberăm de obsesia eficienței și să redescoperim frumusețea gesturilor de iubire gratuită. Într-o lume care adesea valorizează performanța și productivitatea, Evanghelia ne reamintește că adevărata măreție se găsește în smerenie și dăruire.

Astfel, gestul Mariei devine un model de urmat, o chemare la a trăi iubirea în mod autentic, fără așteptări sau calcule. Este o invitație la a ne deschide inimile către o iubire care, deși poate părea „ineficientă” în ochii lumii, are o valoare inestimabilă în ochii lui Dumnezeu.