Părintele Radu Roșu: Influența ecranelor luminoase asupra creierului

Studierea efectelor ecranelor asupra creierului în dezvoltare este un domeniu încă la început, în care mai multe studii sunt necesare.

Un studiu de imagistică realizat recent a arătat că par a exista modificări fizice ale structurii creierului (subțierea cortexului), atunci când copilul este expus 7 ore pe zi la ecrane.

În ceea ce privește dezvoltarea psihică a micuților, copiii sub 2 ani par a fi afectați cel mai puternic. Într-un studiu, cei care au utilizat ecrane mai multe ore pe zi au avut un limbaj mai slab dezvoltat decât copiii care au petrecut timpul respectiv cu alte persoane.

În perioada adolescenței, s-a descoperit că simptomele de anxietate și depresie sunt mai frecvente la cei care petreceau mai mult timp în fața ecranului. În plus, la orice vârstă, lumina albastră emisă de către ecrane interferează cu somnul.

În practică, numeroși copii sub 3 ani care petreceau multe ore în fața televizorului, tabletei, aveau un limbaj expresiv, verbal și non-verbal subdezvoltat, cunoștințele generale erau sub cele ale vârstei, erau mai iritabili și distractibili, interacționau mai puțin cu familia.

Întrebarea care se ridică este următoarea: Exista o limita de timp recomandată?

În lipsa unor dovezi foarte puternice, ghidul realizat de către Asociația Americană de Pediatrie (AAP), care este cel mai restrictiv, mi se pare și cel mai sigur:

Fără ecrane sub 1,5 ani. Maxim o oră pe zi între 2 și 6 ani, programe de calitate, potrivite vârstei și privite împreună cu copilul, pentru a oferi explicații. Peste 6 ani, timpul alocat ecranelor și digital media trebuie să fie limitat de către părinți și conținutul materialelor cunoscut

Pentru orice vârstă, AAP recomandă lipsa ecranelor în unele camere (dormitor) și în unele momente ale zilei (în timpul meselor, înainte de somn). Țineți cont că și un televizor pornit în fundal poate distrage atenția copilului și interfera cu alte activități. Conexiunea părinților cu copilul este cea mai educativă experiență de care acesta poate avea parte.

-Cum se ajunge la dependența de ecran și cum se manifestă ea?

În perioada copilăriei, nu se poate vorbi despre dependența de ecran în sensul clasic al cuvântului. Practic, este un comportament învățat și întreținut de către mediu (părinți, bunici, educatori, etc). Deoarece copiii au o fascinație vizuală pentru ecran, poate fi tentantă plasarea acestora în fața unui televizor sau tabletă cât părintele se ocupă de activități casnice.

În plus, mulți părinți introduc ecranul în perioada de diversificare, mai ales dacă este vorba despre un copil mai “mofturos”. Astfel, la un copil expus repetitiv, ca și regulă, dacă se oprește brusc expunerea, acesta va deveni iritabil, poate avea crize de afect (țipete, plâns, trântit la pământ), ceea ce va determina părintele să pornească înapoi ecranul. Așa se întreține un cerc vicios, în care copilul “învață” și că un comportament disruptiv va face părintele să cedeze.

Din adolescență, se poate vorbi despre o adicție care seamănă mai mult cu cele clasice și în prezent se realizează cercetări pentru a o înțelege și defini mai bine dependența de ecran, dependența de Internet.

Criteriile propuse în prezent pentru a identifica adicția de Internet includ: preocupare pentru utilizarea sa, nevoia crescătoare în timp de a folosi Internetul (>6 ore/zi), eforturi lipsite de success de a reduce timpul alocat, schimbarea dispoziției când se oprește utilizarea, afectarea relațiilor personaleși ratarea oportunităților ca urmare a acestui comportament.

Subiectul ”dependența de ecran” este foarte controversată deoarece este un comportament social acceptat, cu potențiale avantaje și beneficii și linia dintre normal și periculos este greu de trasat.

Motivele acestui comportament abuziv sunt speculate a fi: încercarea de a scăpa de stări emoționale negative, dificultăți cu controlul impulsurilor.

Ce facem daca observam manifestari ce țin de dependența de ecran?

Iarăși, abordarea poate fi diferită în funcție de vârstă. Dacă este vorba despre un copil, părinții vor trebui să analizeze situația cu atenție.

Când este copilul în fața ecranului? Ce alte activități plăcute și stimulative există în viața de zi cu zi a copilului? Câtă atenție i se acordă de către familie? În funcție de timpul petrecut, poate fi indicată o reducere graduală sau bruscă și înlocuirea cu activități semnificative pentru copil.

Creierul se dezvoltă optim în relație cu cei din jur!  Jocul, citirea poveștilor, activitățile în aer liber, discuțiile cu părinții și socializarea cu copiii de aceeași vârstă trebuie să înlocuiască ecranele. Chiar dacă reacția inițială poate fi dramatică (crize de afect, necooperare), cu răbdare, dragoste și perseverență, schimbările vor fi acceptate de către copil.

În adolescență, deoarece dependența de ecran, de Internet pare a fi legată de alte probleme emoționale (anxietate, depresie în special) și de uz nociv de substanțe, un consult psihiatric este recomandat de rutină. Deseori, adresarea cauzei comportamentului va duce la modificarea acestuia.

În ambele situații, consultul și consilierea psihiatrică și psihoterapeutică sunt recomandabile, fiind de folos pentru a identifica un tipar, deseori familial, care a dus la apariția comportamentului nociv pentru copil.

Nu ne putem preface că ecranele și media digitală nu sunt o parte din viața noastră, a tuturor, dar ca orice lucru, necesită o abordare atentă și moderată.

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți!

Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier în adicții!