Părintele Radu Roșu: Progresul spiritual

W. C. Fields a rostit faimoasele vorbe: „Fiecare trebuie să credem în ceva. Cred că mai beau un pahar.“ Toate conotaţiile acestei fraze, profunde şi percutante, vorbesc cu tristeţe despre lumea pustie a persoanei dependente şi despre mania obsesivă. Omenirea are un sistem de credinţe şi tot ce crede persoana dependentă cu adevărat (orice omagiu I-ar aduce lui Dumnezeu sau unei filosofii de pe vârful buzelor) este conţinut în dependenţa ei.

Toate aceste articole despre codependență ne-au condus de la înţelegerea mecanismului şi a pericolelor codependenţei prin cele zece etape care au dus la vindecare. Fiecare carte, fiecare articol are un subiect, adică un mesaj subiacent, iar mesajul acestora este controlul. Cine lansează glonţul? Cine face alegerea? După cum am văzut, controlul sau lipsa lui este un factor central în viaţa persoanei codependente.

Evoluţia ta spirituală te duce într-o lungă călătorie prin numeroase staţii. Prima este reprezentată de dependenţe, obsesii, manii. Am definit codependenţa ca o dependenţă de anumite lucruri, comportamente şi obiecte.

Prin însăşi natura lor, dependenţele te controlează; minte-te pe tine însuţi, dacă vrei, dar niciodată nu vei ajunge să le stăpâneşti. La următoarea staţie vei sparge dominaţia dependenţei şi te vei reîntâlni cu tine însuţi. Sinele tău se află acum pe scaunul şoferului – la început, un loc destul de lipsit de confort.

La următoarea, ajungi la relaţiile cu ceilalţi. Devii vulnerabil, ai încredere şi ţi se acordă încredere. Este începutul unei relaţii fructuoase, personale cu Dumnezeu. împărţi controlul asupra vieţii tale cu alţii.

În final, într-o relaţie personală cu un Dumnezeu personal, înveţi să ai încredere în El, apoi, gradat, îl laşi să preia total controlul. Aceasta este supunerea spirituală în acţiune.

Diferitele şcoli de psihologie se opresc la staţia a treia. Pentru a ajunge la capătul drumului trebuie să călătoreşti până la ultima, pentru că soluţia codependenţei copleşitoare este legătura cu Dumnezeu, stabilită în unicul mod în care El a spus că doreşte să fie stabilită – prin Iisus Hristos.

Redăm un dialog tematic în care se reflectă importanța legăturii cu Iisus Hristos.

Supunerea spirituală.

„Nu am idee cum să mă supun lui Dumnezeu“, îşi strânse Lena buzele.

„Ce te trage înapoi?“

„Nu ştiu. Ignoranţa, cred. Nu ştiu ce să fac. Şi poate că are ceva de spus şi lipsa de încredere. Poate că dacă L-aş putea vedea, dacă ar fi ceva ce poţi atinge cumva...“

„Ca doamna Horner?“

„Cine?“

„Doamna Horner, una dintre fostele noastre paciente. Orbise la vârsta de cincisprezece ani. Nu şi-a văzut niciodată soţul şi copiii.“

„Ce trist!“

„Într-un fel, da. Cu toate acestea, doamna Horner se raportează la familia ei cu foarte multă căldură. Ştie ce intenţionează să facă copiii ei înainte să le treacă prin minte ceva.“

Lena dădu din cap. „Înţeleg ce vreţi să spuneţi. Nu trebuie să vezi ca să simţi. Deci, cum să încep?“

„Ai crezut vreodată în Isus Hristos sau L-ai recunoscut drept Mântuitorul tău?“

„Cu ani în urmă. Dar nu cred că-i acelaşi lucru.“

„Nu este. E un început esenţial, dar nu un scop în sine. De regulă, de ce ai nevoie?“

Lena zâmbi. „Bani, putere, faimă.“ Zâmbetul pieri. „Sunt superficială, desigur. Mai mult şi mai mult am nevoie de un prieten.“

„În Ioan 15:14 Isus spune, «Voi sunteţi prietenii Mei». Şi apoi, «nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi».“

Ne-am oprit un moment pentru ca să-i dăm timp Lenei să se gândească. Apoi am întrebat:

„De ce mai ai nevoie?“

„De un tată. Etapa aceea de întoarcere acasă vorbeşte despre Dumnezeu ca despre Tatăl suprem. Înţeleg cu mintea, dar inima mea a rămas orfană.“

„Caută în Biblie cuvântul tată şi vezi de câte ori se referă la Dumnezeu. Numai în Cartea lui Ioan apare de peste o sută de ori. Când citeşti Scripturile, adevărul ţi se toarnă în urechi; acolo se află Tatăl suprem.“

„Deci El îmi împlineşte dorinţele. Asta nu înseamnă că eu mă supun Lui.“

„Când I-ai cerut să te ajute să rezişti dependenţelor tale, te-a ajutat?“

„Am încercat de zeci de ori înainte – cu forţe proprii, ştiţi – şi n-am fost niciodată în stare să mă abţin. N-aş fi putut reuşi fără El.“

„Şi când L-ai rugat să te ajute la întocmirea inventarului relaţiilor, ce s-a întâmplat?“

„Lucruri pe care nici nu le-am bănuit au început să se ivească dintr-o dată. Sunt sigură că am avut un ajutor divin.“

„Iată. Aceasta-i cheia.“

„Care e cheia?“

„Când îi accepţi prietenia, Îi cedezi o parte din tine. Când admiţi că nu-ţi poţi stăpâni dependenţele fără El, îi predai Lui controlul asupra lor. A te supune nu înseamnă să-I îngrămădeşti totul la picioare. Înseamnă să-I dai fiecare parte a vieţii tale, rând pe rând, fiecare la timpul cuvenit. Eşti mult mai departe decât ţi-ai fi imaginat.“

Lena radia. - „Sunt mult mai departe decât vă imaginaţi dumneavoastră. Cu şase luni în urmă nu aveam încredere în nimeni. Nu puteam avea încredere nici în şeful meu că-mi va expedia cecul cu salariul. Îl luam personal de la birou. Acum văd că pot să am încredere în Dumnezeu în multe lucruri în care obişnuiam să nu am încredere nici măcar în mine însămi.“

„Asta este. Pui în aplicare Filipeni 2:13, «Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea». Încrederea este mănuşa de pe mână care se întinde.“

„Doi-treisprezece? Aşteptaţi...“ Lena răsfoi Biblia. „Să vă spun pe care îl ştiu eu, două capitole mai încolo – 4:13, «Pot totul în Hristos, care mă întăreşte». Ăsta-i versetul meu.“ „Aceasta înseamnă supunere.“

Dacă suferi grav de codependenţă, nu vei scăpa niciodată de boala ta, ca şi alcoolicul. Dar, poţi s-o ţii pe loc, nu prin propria ta putere, ci prin puterea lui Dumnezeu. Forţa şi voinţa ta nu sunt suficiente pentru a stăpâni toate stafiile trecutului care te ţin sub puterea lor.

Nu poţi să te bazezi pe propria-ţi minte pentru a lua cele mai importante hotărâri – să alegi iubirea, un mod de viaţă, pe Dumnezeu – care sunt dincolo de raţiune. Cu toate acestea, nu poţi să ai încredere nici în inima ta, pentru că acolo e reşedinţa fantomelor.

Lena, care a avut atâtea probleme până a reuşit să aibă încredere în cineva, a găsit izvorul însuşi al încrederii, Dumnezeu. Aşa cum am încurajat-o pe Lena, te încurajăm şi pe tine să faci mai ales două lucruri în ceea ce priveşte relaţia ta cu Dumnezeu: lăsă-te cu totul în seama Lui, luând de la El şi din orice relaţie sănătoasă pe care El ţi-o pune în cale toată dragostea de care ai nevoie pentru rezervorul tău. Şi ia iniţiativa, atât să-L serveşti, cât şi să te depăşeşti pe tine însuţi.

Caută ajutor, dacă ai probleme. Caută căi pentru a face ceea ce Dumnezeu cere – nu pentru laudă omenească, ci pentru gloria Lui. Pacienţii care ajung să aibă cele mai mari bucurii în viaţă (aşa cum avem noi) sunt aceia care au o relaţie deplină cu Dumnezeu.

Cu dragostea Lui care te înconjoară, nu mai trebuie să fii rob unor legături codependente şi unor relaţii periculoase, sufocante, devastatoare. „Adevărul vă va face liberi“ a spus Iisus în Ioan 8:32. Liberi! Liberi sa vă bucuraţi, liberi să alegeţi. Şi una dintre alegeri este iubirea.

PREȚUIȚI VIAȚA ȘI ALEGEȚI SĂ NU VĂ PIERDEȚI!!!

Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier în adicții!