Preotul Radu Liviu Roșu: Codependenţa

Dragi cititori! Acum la început de an nou, vreau să vă urez un călduros ”La mulți ani!” bucurii și binecuvântări duhovnicești, pacea să vi se aștearnă în suflet, Dumnezeu să vă dea curajul de a înfrunta provocările vieții și fiecare zi la rândul ei să vă gasească cât mai aproape de Dumnezeu.

Fiecare dintre noi începem noul an optimiști și plini de avânt, dar observăm adeseori că viața ne provoacă mereu, ne scoate înainte situații fel de fel care, unele, nu sunt ușor de trecut fără nădejdea în Dumnezeu și fără să cerem ajutorul. Știm cu toții proverbul ”Dumnezeu îți dă dar nu-ți pune în traistă!” Aici este reflectat faptul că avem nevoie de ajutor în diversele probleme pe care le întâmpinăm, iar una din calitățile unui om asumat este acela de a cere ajutorul în funcție de specificul problemei sale, plecând în primul rând de la a cere ajutorul lui Dumnezeu.

Și dacă tot suntem în zona dependențelor, care fac o mulțime de victime este necesar să aducem câteva lămuriri mai specifice și în această zonă în care nu ne dorim să ajungem. Dacă anul trecut, pe aprcursul întregului an, am pus în articolele mele metoda de tratament a persoanelor dependente, o anul acesta atenția se înderaptă către persoanele care se află în jurul persoanei sau persoanelor dependente, deoarece, așa cum spuneam adesea, dependența este o boală de familie și trebuie tratată ca atare.

Prin urmare, vom vorbi pentru o bună perioadă e timp de ceea ce terapiile de specialitate numesc CODEPENDENȚĂ, problemă majoră care afectează atât pe dependent cât și pe cei din familie.

În general, codependenţa se poate defini ca dependenţă de anumite persoane, comportamente sau obiecte. Codependenţă este nereuşita de a-ţi controla sentimentele, compensată prin controlul exercitat asupra oamenilor, obiectelor sau evenimentelor exterioare. Pentru codependenţi, controlul sau lipsa acestuia este elementul central al fiecărui aspect al vieţii lor.

Codependenţa se poate manifesta ca dependenţă faţă de o altă persoană. În cazul codependenţei interpersonale, persoana afectată este atât de captivată de celălalt, încât sentimentul identităţii personale – al sinelui – este grav diminuat, înăbuşit, aproape eliminat de personalitatea şi problemele celuilalt.

Mai mult, persoanele codependente par a se comporta ca un aspirator care a luat-o razna, absorbind nu numai alte persoane, ci şi substanţe chimice (alcool sau droguri, în primul rând) ori lucruri (bani, mâncare, sexualitate, muncă).

Se străduie mereu să-şi umple golul afectiv. Pacienţii descriu această stare în felul următor: ”Trec prin viaţă fără nici un ţel şi mă simt de parcă aş fi gaura din mijlocul gogoaşei. Ceva lipseşte înăuntrul meu.“

Codependenţa a fost identificată pentru prima oară cu câteva decenii în urmă, pe vremea când specialiştii se străduiau să-i ajute pe alcoolici şi familiile lor. În avangarda acestei tendinţe moderne s-a aflat organizaţia Alcoolicii Anonimi. Întemeietorii ei au observat că alcoolicii prezentau câteva trăsături comune: erau extrem de înverşunaţi împotriva lui Dumnezeu, erau rebeli (independenţi) şi, în acelaşi timp, erau dependenţi de cei din jurul lor ca nişte copii.

Deşi primii specialişti implicaţi în mişcarea Alcoolicii Anonimi erau oameni credincioşi, au simţit că trebuie într-un fel să depăşească această înverşunare împotriva lui Dumnezeu şi, de aceea, au folosit expresia ”Dumnezeu, aşa cum îl înţelege fiecare“, în deja celebra terapie în douăsprezece etape.

Intenţia lor era să se concentreze asupra nevoii de ajutor din afară. Dependenţa de alcool a fost combătută pas cu pas, zi de zi, prin punerea în practică a celor douăsprezece etape, amintite în articolele de anul trecut, prin încurajarea participării la întâlniri cu persoane care au aceeaşi problemă.

Organizaţia Alcoolicii Anonimi a înregistrat succese în recuperarea alcoolicilor, dar a existat şi un neajuns esenţial – familiile se destrămau cam la un an după vindecarea bolnavului. Asistenţii sociali au realizat că, în aceeaşi măsură în care alcoolicul era dependent de alcool, familia lui sau a ei era adesea la fel de dependentă de situaţia creată de alcoolismul unuia din membrii ei. Ei îşi adaptaseră întreaga viaţă şi, mai mult, întreaga înţelegere a vieţii pentru a-l integra pe alcoolic.

Prin aceasta, ei favorizau perpetuarea viciului lui, devenind într-un fel complici, care negau, ignorau sau evitau problema. Mai ales copiilor cu un părinte alcoolic această viaţă pervertită li se părea ”normală“. Era singura pe care o cunoşteau. Alcoolicul era dependent de alcool. Familia sa era codependentă de alcool alături de alcoolic.

Astfel a apărut termenul. Programele Al-Anon şi Alateen (destinate adolescenţilor cu probleme) au fost concepute nu pentru alcoolici, ci pentru susţinerea celor apropiaţi lor, ajutându-i să înţeleagă corect viaţa – dacă vreţi, îi ajută să se descurce în noua situaţie – şi facilitând adaptarea lor la o dinamică familială cu totul diferită.

Conceptele de dependenţă şi codependenţă nu se mai aplică actualmente exclusiv consumului de alcool, ele înglobând tot spectrul cunoscut al substanţelor chimice care dau dependenţă – cocaină, marijuana, tutun, heroină – precum şi alte aspecte. Expresia ”alte aspecte“ se referă la orice tip de manie sau obsesie irepresibilă, orice exces sau comportament împins la extrem.

Tulburările de nutriţie (ca, de pildă, anorexia, bulimia), dependenţa de sex, obsesia de a munci, nevoia de nestăpânit de a cheltui fără limite, o atitudine exagerat de rigidă ori moralistă, mania de a-ţi spăla mâinile de cincizeci de ori pe zi – toate acestea şi alte tipuri de dependenţe au fost încadrate în aceeaşi clasă cu alcoolismul. Tulburările menţionate şi altele de acelaşi gen afectează familia şi pe cei apropiaţi – codependenţii – care pot suferi la fel de mult ca persoana dependentă sau chiar mai mult.

Conceptul de codependenţă îi include totodată şi pe alcoolici. Cuvântul codependent înseamnă, literal, ”dependent de“. S-ar crede că numai partenerul de viaţă al unui alcoolic poate fi numit codependent. Nu este aşa. Alcoolicul însuşi, este în stare de codependenţă activă. Dependenţa sa se manifestă faţă de un lucru – alcoolul.

Tovarăşul său de viaţă este dependent de o persoană, alcoolicul, şi de un anumit tip de relaţie, întrucât atitudinea sa încurajează dependenţa alcoolicului. Ambii sunt dependenţi unul de celălalt şi, în egală măsură, codependenţi.

Un alt aspect dramatic, pe care îl voi aduce în discții, este problema perpetuării dependenţei de-a lungul mai multor generaţii. O tulburare gravă care a afectat o familie se va repercuta asupra familiilor copiilor acesteia şi a copiilor lor, constituind o adevărată undă de nefericire ce se propagă mai departe şi mai departe de-a lungul anilor.

Tipul de dependenţă sau disfuncţie poate cunoaşte modificări: de pildă, un tată alcoolic dă naştere unui fiu obsedat de muncă, iar acesta are o fiică ce-şi cheltuie banii până la ruină. În esenţă, problema rămâne; e mereu prezentă, propagându-şi fără încetare efectele negative.

De exemplu, statisticienii estimează că cel puţin cincisprezece milioane de americani sunt dependenţi de alcool sau droguri. Credem că fiecare alcoolic influenţează negativ viaţa a cel puţin patru persoane apropiate, fie soţi, copii ori tovarăşi de muncă. În consecinţă, există şaizeci de milioane de persoane codependente care suferă din cauza dependenţei celor cincisprezece milioane de americani. Estimările de mai sus se referă exclusiv la alcool.

Cifrele nu includ alte tipuri de codependenţă, generate de dependenţa faţă de altceva decât substanţele chimice; de aceea, statisticile respective sunt extrem de relative. Numărul real al persoanelor afectate de codependenţă este probabil mult, mult mai mare. Epidemie. Pur şi simplu nu există alt termen pentru a descrie această situaţie. Nefericirea, disperarea, vieţile irosite depăşesc orice putere de înţelegere.

Ai o şansă din patru să fii afectat de probleme cauzate de codependenţă. Care sunt aceste probleme? Divorţ şi relaţii interumane dificile, abuz de substanţe, manii şi comportamente maniacale ce se sustrag oricărui control, furii iraţionale, depresii şi multe altele. Acestea sunt probleme extraordinar de grave, recurente, care te împiedică să fii fericit şi-ţi fac viaţa imposibil de trăit.

Ce poţi spune despre tine? Oare nefericirea ta îşi are şi ea rădăcinile în codependenţă? Iar dacă lucrurile stau aşa, ce se poate face pentru a o elimina şi a alina suferinţa?

Există două motive principale pentru a-ţi analiza viaţa si a soluţiona problemele create de codependenţă, dacă acestea există. Primul se referă la calitatea propriei tale vieţi, la nevoia de a o face mai bună, mai uşor de controlat şi la evitarea greşelilor majore. Al doilea motiv îi priveşte direct pe copii, atât pe proprii tăi urmaşi, cât şi pe cei care trăiesc în jurul tău. Codependenţa, dacă vă amintiţi, are un impact ce se perpetuează de-a lungul mai multor generaţii.

Problemele care apar într-o generaţie o afectează pe următoarea şi o condamnă pe cea care vine după ea, dacă nu se rupe acest cerc vicios. Unul dintre cele mai mişcătoare  comentarii auzite vreodată la Clinica Minirth-Meier din America, a fost făcut de o tânără tratată acolo: ”Nu sunt sigură că voi ajunge vreodată să fiu liniştită sau fericită, dar mi-am salvat copiii de suferinţă.“

Este, de asemenea, necesar, să analizăm cauzele codependenţei, și anume: nevoile afective neîmplinite, copilăria pierdută şi dorinţa obsesivă de a repara trecutul. Este necesar să avem în vedere acceptarea trecutului analizându-l, jelindu-l, descărcând furia, pentru a ajunge la împăcarea cu sine.

De asemenea, ne vom concentra asupra factorilor care îi închid pe codependenţi în cercul de fier al nefericirii: efectul bulgărelui de zăpadă, faza de negare şi furia. Majoritatea elementelor sau ideilor care influenţează viaţa persoanei afectate de codependenţă sunt fie adânc îngropate în subconştient şi ignorate, fie neidentificate ca atare.

Influenţa codependenţei în relaţiile personale este adesea devastatoare, dar există soluții despre cum se poate opri maşinăria distrugătoare care macină mintea, soluții care conduc pas cu pas pe treptele, uneori dificile, alteori înălţătoare, la vindecare. Pe măsură ce codependentul își revede trecutul, descoperă stări pe care nici nu le-a sesizat la timpul lor. Va fi cuprins de mânie. Regretele însă au un efect tămăduitor. Noi opţiuni şi noi perspective pot duce mult mai departe decât s-a gândit vreodată că poate ajunge. Drumul nu este uşor.

În bună măsură, totul depinde de dorinţa fiecăruia de a se elibera de fantomele trecutului. Copiii din jurul codependenților vor beneficia enorm de acest lucru. Propria fericire şi puterea de a iubi cu adevărat atârnă de decizia pe care o iei acum.

     Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți!

Cu Har și Bucurie, al vostru umil prieten, Pr. Roșu Radu Liviu!