Preotul Radu Liviu Roșu: Cum acţionează codependenţa

Dragi cititori! Continuăm în acest articol subiectul codependenței, și vom trece în revistă câteva din simptomele acesteia și cum se manifestă la persoana codependentă.

Deşi existenţa ei n-a fost cunoscută multă vreme, codependenţa a devenit o boală a zilelor noastre. Actualmente, ea reprezintă o problemă majoră, în parte şi fiindcă stilul nostru de viaţă, atitudinile şi scopurile care ne motivează tind să amplifice tendinţele spre codependenţă. De-a lungul mai multor generaţii, problema aceasta a mustit şi a germinat. Acum, găsindu-şi hrană în stilul modern de viaţă, este pe punctul de a erupe exploziv.

Specialiştii au început să aibă rezultate promiţătoare în tratarea codependenţei, identificând câteva trăsături specifice persoanelor codependente. Pe măsură ce vom trece în revistă aceste caracteristici, gândiți-vă la ele şi  vedeți care vă par cunoscute.

1. Persoana codependenţă este dominată de una sau mai multe obsesii. Comportamentul codependenţilor nu poate fi întotdeauna definit ca ”negativ“; de fapt, unele obsesii, cum ar fi aceea de a munci, sunt apreciate pozitiv în anumite cercuri sociale. Indiferent de valoarea pozitivă sau negativă care i se atribuie, obsesia există. Unele dintre impulsurile de necontrolat se referă la alcool, droguri, agresiuni fizice, tulburări de nutriţie, dependenţe sexuale. Altele se manifestă mai subtil, dar nu mai puţin constrângător: mania de a număra obiectele, de a le aranja geometric ori de a le alinia, obsesia de a-ţi spăla mâinile frecvent.

Răspunsul tău la întrebarea: ”Ce-ţi doreşti cel mai mult în viaţă?“ poate dezvălui anumite obsesii. Îţi doreşti bani, prestigiu, putere? Dacă este aşa, atunci eşti dependent de bani sau de lucrurile materiale. Cadourile reprezintă un mod în care o persoană îşi exprimă afecţiunea.

Alte persoane suferă de obsesia de a munci, o dependenţă la fel de gravă ca şi alcoolismul sau consumul de droguri. Există în viaţa ta vreun obicei recurent sau un model de comportament (de la a da din picior până la căsătoria repetată cu persoane nepotrivite) care predomină?

2. Persoana codependentă este marcată şi suferă din cauza situaţiei problematice din familia în care a crescut. Sumbre, fantomele trecutului – anii primei copilării, copilăria părinţilor noştri şi a părinţilor lor – ne invadează prezentul. Câteodată şoptesc, altădată ţipă. Larma lor e uneori binefăcătoare, alteori ne distruge.

La persoanele cu o copilărie cu multe lipsuri se naște nevoia permanentă de a câştiga bani. Ruşinea a lăsat un mesaj de neşters: ”Nu e de ajuns.“ Stafiile din trecutul său ţipă: ”Niciodată nu e de ajuns! Fă mai mulţi bani! Cheltuieşte mai mult! Banii sunt măsura tuturor lucrurilor.“

Nu e surprinzător la o astfel de persoană, că dorinţa de a domina se manifestă astăzi prin critici vehemente şi furie. Dacă fantomele ei strigă: ”Nu-i de ajuns!“, și în trecut i se reproşa sever fiecare bănuţ cheltuit, astăzi nu poate suporta să vadă cum se cheltuiesc banii. Ei trebuie economisiţi. Puşi deoparte.

În multe cazuri, fantomele trecutului reuşesc să ia locul realităţii, de aceea, pentru a putea ieși din vârtejul distructiv este necesar ca, mai întîi, fantomele să fie reduse la tăcere.

Fiecare avem astfel de reminiscenţe ale trecutului într-o oarecare măsură. În cazul unei personalităţi armonioase ele sunt în stare latentă, permiţând din când în când o privire furişă în trecut, cu efecte benefice. În cazul personalităţilor afectate grav de codependenţă, ele distorsionează realitatea. Cât de tare ori cât de des auzi în prezent vocea mamei sau a tatălui tău? O frază ca ”niciodată nu faci ceva bine“ îţi spune ceva?

3. Persoanele afectate de codependenţă au un foarte scăzut respect de sine (şi, adesea, demonstrează un grad scăzut de maturitate). Cât de mulţumit eşti de tine însuţi? Te aperi de criticile nefondate? Te simţi lipsit de sprijin şi prieteni? Ce îţi spun aceste lucruri despre respectul faţă de tine însuţi?

4. Codependentul este sigur că fericirea lui depinde de ceilalţi. Fericirea unei persoane codependente depinde aproape în întregime de ceea ce fac sau gândesc ceilalţi.

Adeseori într-o relație de codependență în care fericirea lui depinde de alții auzim cuvintele: ”Dacă m-ar asculta, aş fi fericită. Atunci ar merge şi căsnicia noastră mai bine.“  ”Dacă m-ar lăsa în pace, aş iubi-o mai mult şi căsnicia noastră ar fi mai fericită.“

 Ai auzit vreodată aceste cuvinte: ”Dacă el/ea s-ar schimba, aş fi fericit.“ ”Dacă el/ea ar arăta că mă acceptă şi îmi aprobă acţiunile, aş fi fericii.“ ”Singurul motiv, pentru care el/ea face lucrul acesta, este pentru a-mi distruge liniştea. El/ea vrea să mă rănească, şi reuşeşte.“

Ai nevoie de un tovarăş de viaţă perfect pentru a te simţi împlinit?

5. În schimb, persoana codependentă se simte excesiv de responsabilă pentru ceilalţi. Părinţii sunt responsabili pentru copiii lor în mod firesc. Nu vorbim aici despre acest fel de responsabilitate. Mai degrabă, este vorba de faptul că persoana codependentă se simte foarte răspunză-toare pentru tot ce se întâmplă cu ceilalţi, pentru fericirea, sentimentele, gândurile, acţiunile lor, chiar şi pentru puterea lor de discernămînt, care-i ţine departe de probleme.

”Dacă nu intervin, el/ea poate greşi îngrozitor.“  ”Îi provoc suferinţă; dacă mă străduiesc să fiu mai bun, el/ea va fi fericit/ă.” ”Nu vreau să mă ocup de acest lucru, dar cineva m-a rugat, aşa că o voi face. Ceea ce vreau eu este mai puţin important faţă de ceea ce doreşte persoana respectivă.“

6. Relaţia dintre codependent şi partenerul lui de viaţă sau altă persoană importantă pentru el este tulburată de o lipsă de echilibru între dependenţă şi independenţă, cu efecte extrem de nocive.

Termenul opus codependenţei (şi nu putem repeta destul de des acest lucru) nu este independenţa. Persoanele dependente şi codependente sunt mult prea independente prin însăşi situaţia lor; ele sfidează raţiunea, bunul simţ şi morala prin însăşi condiţia lor de dependenţă.

Termenul opus codependenţei este cel de interdependenţă. Fiecare din noi se naşte cu dorinţa de la Dumnezeu de a avea legături cu ceilalţi şi cu darul lui Dumnezeu de a şti să menţină echilibrul între dependenţă şi independenţă în aceste relaţii. Persoanele interdependente sănătoase îşi pot permite să fie suficient de dependente pentru a se deschide spre ceilalţi şi a-şi arăta vulnerabilitatea, dar în acelaşi timp ele au o imagine de sine pe care o pot susţine fără a avea nevoie de altcineva pentru a le-o întregi.

Un bun motiv pentru a merge la un târg de ţară este să vezi cum se întrec în cursă atelajele de cai. Numai ca să simţi cum se cutremură pământul când aleargă în galop şi tot merită preţul de intrare. Caii unei anumite echipe arată cam la fel, pentru că sunt aleşi după culoare şi statură. Dar fiecare are o personalitate distinctă şi bine conturată, cu preferinţe şi înclinaţii net diferite. Fiecare e unic. Caii sunt selectaţi cu grijă datorită capacităţii lor de interdependenţă. În echipă, fiecare trage partea lui de greutate, fiecare face treaba care-i revine, dar în armonie cu ceilalţi. Fiecare cal acţionează pe deplin independent şi, cu toate acestea, depinde în totalitate de mişcările şi acţiunile colegilor lui de echipă.

Relaţiile adultului sănătos, non-codependent – inclusiv ale acelei fiinţe uluitoare care este omul matur îndrăgostit – sunt guvernate de aceleaşi mecanisme care asigură succesul echipelor bine armonizate de cai aleşi pe sprânceană.

7. Persoana codependentă este un adevărat maestru al negării şi reprimării. Codependenţa este generată de problemele familiei de provenienţă. Cu toate acestea, persoana codependentă îşi apără în mod sincer familia. Dacă ea îşi mai aminteşte ceva din copilărie, este vorba de fragmente izolate sau detalii care nu sunt întocmai conforme realităţii.

De obicei, persoanele codependente nu pot vedea lucrurile aşa cum sunt, nu pot aprecia situaţiile ca fiind atât de rele precum se prezintă în realitate. Ele pretind că nimic rău nu s-a întâmplat şi găsesc că introspecţia este mult prea dureroasă pentru ele.

8. Persoana codependentă îşi face griji pentru lucrurile pe care nu le poate influenţa şi încearcă adesea să le schimbe. Ea îşi manifestă frustrarea încercând să controleze situaţii ori persoane care sunt şi vor rămâne întotdeauna în afara influenţei sale.

Oamenii care au o imagine de sine negativă se aşteaptă adesea să eşueze deoarece cred despre ei înşişi că sunt nişte rataţi. Când se gândesc la viitor, ei văd dezamăgiri, înfrîngeri. Dacă realitatea le dă dreptate – dacă într-adevăr suferă o înfrângere – frustrarea îi determină să aibă un şi mai scăzut respect de sine.

9. În principal, viaţa persoanei codependente se desfăşoară între extreme. Relaţiile personale sunt marcate de suişuri şi coborîşuri extreme, de zile fierbinţi şi îngheţuri. Certurile îndrăgostiţilor repun în scenă Al Doilea Război Mondial, iar împăcările lor îl fac pe zeul grecesc Bacchus (patronul orgiilor) să pară anost. 

Economie şi bani aruncaţi, apoi ruină financiară (poate chiar de mai multe ori), furie şi tandreţe, dragoste şi război – viaţa e o barcă cu pânze pe ape furtunoase. Povestea de dragoste dintre Domnul şi Doamna Perfecţiune se termină cu un divorţ urât. Această polarizare extremă în ceea ce priveşte acţiunile sau relaţiile persoanei codependente este una din trăsăturile sale cele mai pregnante.

Şi atitudinea persoanei codependente faţă de autoritate este la fel de marcată de extreme. Acelaşi om, dezgustător de umil în faţa şefului, poate fi un adevărat tiran acasă. De asemenea, codependentul poate simţi o teamă profundă faţă de un anumit tip de autoritate sau poate sfida un alt tip de autoritate. Nici în acest caz nu există un echilibru sănătos, nu există certitudinea controlului asupra propriilor reactii. Este vorba de o altă funcţie a naturii polarizante a vieţii şi atitudinii persoanei codependente.

10. În fine, persoana codependentă caută în permanenţă acel ceva despre care crede că îi trebuie sau îi lipseşte în viaţa personală. Am arătat că, uneori, persoanele codependente îşi descriu situaţia cu cuvintele: ”Mă învârt de colo, colo cu senzaţia că am un gol imens în mine, ca şi cum aş fi gaura din mijlocul gogoaşei. Ceva lipseşte înăuntrul meu.“ Persoanele codependente sunt nerăbdătoare şi nemulţumite, indiferent de condiţiile exterioare.

Cele zece caracteristici împing persoanele codependente la a întreţine unele reacţii care îşi pun amprenta asupra fiecărei zile din viaţa lor. Noţiunile noastre despre familie şi despre condiţia de om adult se conturează în copilărie şi suntem constrânşi (sau condamnaţi) să repetăm experienţa familiei pe care ne-o amintim.

Pe lângă retrăirea experienţelor din copilărie, aceasta din urmă determină majoritatea alegerilor pe care le facem şi chiar modul în care percepem lucrurile.

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți!

Cu Har și Bucurie, al vostru umil prieten, Pr. Roșu Radu Liviu!