Părintele Tomi se întoarce

Părintele Dumitru Tomi se întoarce. La 21 noiembrie 2014, Fecioara Maria a intrat şi în Biserica Sf. Nicolae din Năsăud aşteptată de peste 400 de credincioşi în frunte cu IPS Mitropolitul Clujului, Maramuresului şi Sălajului, Andrei şi un sobor de 18 preoţi şi diaconi. Însă, după Fecioară, a mai intrat cineva. Părintele Tomi, prin parastasul Bisericii pentru dânsul şi prin memoriile sale înmănucheate în cartea, lansată acum, „In memoriam preotul Dumitru Tomi.”
Am participat la Sfânta Liturghie într-o atmosferă solemnă şi caldă. Am simţit comuniunea, liniştea şi speranţa. L-am simţit şi pe părintele Tomi pentru că Biserica l-a adus în mijlocul ei. Am venit opt pelerini de la Rodna pentru a fi alături de părintele Tomi, cel care a trudit doi ani în Biserica Rodnei în vremuri foarte cenuşii. Au fost în acest grup şi trei colege de liceu, printre care şi soţia mea. Rodna a spus prezent.
Când cineva apropiat, drag nouă, ne părăseşte, buchetul de lacrimi stă să cadă. Este firesc. Însă există Mântuitorul Hristos care ne spune, „Amin, amin zic vouă, cel ce crede în Mine chiar dacă ar muri, va trăi, şi cel ce trăieşte crezând în Mine, nu mai moare niciodată.” Aşadar părintele Tomi nu a murit ci a plecat la Marea Întâlnire. Are ce să pună în partea dreaptă a balanţei! Acum poate vedea o şuviţă din lumina divină. El este bucuros iar noi să nu supraestimăm lacrimile care şi-au îndeplinit rostul lor.
Lansarea cărţii „În memoriam preotul Dumitru Tomi” a fost originală, în Biserică, cu lider spiritual IPS Mitropolitul Andrei, înconjurat de preoţi şi sute de credincioşi, părintele Florin Rusu fiind modelator. Cartea a apărut la editura PIM din Iaşi, 2014, ediţie îngrijită de prof. Ioan Seni, în condiţii tehnice remarcabile. Am citit-o cu duioşie. Are patru mari capitile, Emoţiile despărţirii, Memorii, Aşa l-au cunoscut domniile lor, şi Din Cartea de Onoare a Bisericii Ortodoxe. Capitolul 2, Memorii, constituie punctul forte al cărţii, aici m-am oprit cu delectare asupra subcapitolului „Despre satul meu cu tradiţii grănicereşti”, Mocod. Parcă pluteşte ceva din Creangă,...”În fundul grădinii la noi, copiii satului veneau şi se scăldau la cioata lui Ionică. Acolo a fost un salcâm pe care tata l-a tăiat lăsând o bucată cam de un metru înălţime, iar copiii care veneau la scăldat săreau de pe aceată cioată în apa adâncă cam de 2 m, deoarece în aval de noi era moara lui Ionu Tîrii care avea un hăitaş, un fel de baraj ce aduna apa pentru pârâul morii. Apa se aduna până în fundul grădinii noastre unde se făcea o baltă numai bună de scăldat. De aceea în fiecare duminică şi în zilele de sărbătoare, feciori şi fete umpleau grădina la scăldat.”
Oameni, vremuri, oameni. Mitrpolitul Andrei, „De-abia atunci când un preot bun pleacă, ne dăm seama cât de importantă a fost misiunea lui printre noi”, prof. Ioan Seni, „Te-ai grăbit PC Părinte Dumitru Tomi”, prof. Iacob Naroşi, „N-ai murit de tot pentru noi, părinte Dumitru”.
Nu, părintele Tomi n-a murit de tot. A murit un pic ca să na transmită că acolo unde s-a dus este o lume în care nu există nici durere, nici întristare, nici suspin. Ci viaţă fără de sfârşit!

Comentarii

25/11/14 20:15
mader

A fost un comunist, colaborator al securitatii,

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5