Părintele Vasile Beni: Astăzi, Hristos vine la Iordan nu pentru că ar avea nevoie de curățire, ci pentru că noi avem nevoie de mântuire

               Dragii și bunii noștri credincioși!

        Astăzi nu prăznuim doar un eveniment din trecut, ci o tresărire a întregii creații. Astăzi, Cerul se deschide, Iordanul se cutremură, iar apa – acest element atât de obișnuit al vieții – devine purtătoare de har. Astăzi, Dumnezeu Se arată lumii.

     Hristos vine la Iordan nu pentru că ar avea nevoie de curățire, ci pentru că noi avem nevoie de mântuire. Cel fără de păcat intră în apele noastre tulburi, ca să le curețe; intră în istoria noastră frântă, ca să o vindece; intră în adâncul vieții noastre, ca să o lumineze.

Sfântul Ioan Botezătorul se cutremură și spune: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine…”Dar Hristos îi răspunde cu blândețe dumnezeiască: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.”

În clipa în care Domnul intră în Iordan, apa nu-L curățește pe El, ci El curățește apa. De atunci, apa nu mai este doar apă. Ea devine binecuvântare, viață, tămăduire, apărare, izvor de sfințenie pentru casele și sufletele noastre.

Și atunci se petrece minunea cea mare:
– Fiul Se botează,
– Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel,
– Tatăl mărturisește din cer: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit.”

        Astăzi ni se descoperă Sfânta Treime. Nu un Dumnezeu departe, ci un Dumnezeu care vorbește, coboară și îmbrățișează.

De-a lungul veacurilor, Aghiasma Mare a fost sprijin pentru cei bolnavi, întărire pentru cei slabi, apărare pentru casele încercate, pace pentru sufletele tulburate.

    Nu o dată, creștinii au mărturisit că această apă nu se strică, nu miroase, nu se alterează, chiar și după ani de zile. Nu ca o dovadă științifică rece, ci ca un semn discret că harul lui Dumnezeu nu se supune legilor stricăciunii.

Puterea Aghiasmei Mari nu lucrează mecanic. Apa nu este un obiect, ci un dar. Harul nu forțează, ci așteaptă credința.

De aceea, doi oameni pot bea aceeași Aghiasmă:
unul cu credință – și se întărește, altul cu nepăsare – și nu simte nimic.

I. Fundamentul biblic și hristologic al Aghiasmei Mari

Aghiasma Mare își are temelia în Botezul Domnului în Iordan.
Hristos intră în apă nu pentru a Se curăți, ci pentru a sfinți firea apelor.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune limpede:

„Hristos S-a botezat nu ca să Se curățească pe Sine, ci ca să curețe apele.”

Prin aceasta, întreaga creație capătă posibilitatea de a deveni purtătoare de har. Apa, element al vieții biologice, devine și element al vieții duhovnicești.

De aceea, Aghiasma Mare nu este o rânduială opțională, ci o prelungire a Epifaniei, o actualizare liturgică a Botezului Domnului.

Când bem Aghiasma Mare dimineața, pe nemâncate, mărturisim că Dumnezeu este primul în viața noastră.
Când stropim casa, spunem că nu vrem doar ziduri, ci binecuvântare.

Să ne apropiem, așadar, de Aghiasma Mare cu inimă curată,
pentru ca apa sfințită să nu rămână doar în vasele noastre,
ci să curgă în adâncul sufletului nostru. Amin.

Pr. Vasile Beni