Părintele Vasile Beni: Să căutăm ca în anul acesta fiecare dintre noi să ascultăm și să urmăm sfaturile Celui care este Calea, Adevărul și Viața

                Se spune că, într-o noapte de An Nou, un om s-a așezat singur la masă. Nu avea musafiri. Avea doar un calendar vechi, mototolit, cu filele rupte una câte una. La miezul nopții, înainte să întoarcă ultima filă, a suspinat și a zis:......

                           Dragii și bunii noștri credincioși!

       Suntem cu ajutorul bunului Dumnezeu în prima Duminică din anul acesta, iar unii dintre noi am  pășit cu bucurie, alții cu teamă. Unii cu speranță, alții cu poveri ascunse. Unii cu planuri, alții doar cu o rugăciune scurtă: „Doamne, ajută-mă!”

          Să ne aducem aminte că anul nou nu ne face oameni noi. Calendarul se schimbă, dar inima nu se schimbă singură. Putem avea un an nou, cu aceleași păcate vechi. Cu aceleași răni nespovedite. Cu aceeași răceală față de Dumnezeu. De aceea, învățătura bisericii ne sfătuiește: Întoarce-te, vezi unde ești, nu mai amâna!” Pentru că nu știm câte începuturi ne mai sunt date.

   Dumnezeu ne dă un an, nu ca să-l cheltuim, ci ca să-l mântuim. Anul acesta nu este doar timp. Este dar. Este șansă.
Este milă. Fiecare zi este o ușă deschisă spre pocăință, spre împăcare, spre iertare, spre rugăciune.

    Unii au intrat în noul an cu lacrimi. Poate sunt printre noi oameni care au pierdut pe cineva drag, au intrat în an cu boală, cu singurătate, cu inima frântă. Și poate nu au puterea să spună nimic. Dar Hristos le spune astăzi: „Nu te teme. Eu sunt cu tine. Nu ești singur”. Uneori, cea mai mare binecuvântare nu este că ni se schimbă viața, ci că Dumnezeu rămâne cu noi în ea.

Ce promisiune Îi facem lui Dumnezeu la început de an? Nu planurile ne mântuiesc, ci hotărârile sfinte: să nu mai adormim fără rugăciune, să nu mai amânăm spovedania, să iertăm, să îndepărtăm păcatul care ne ține legat, să ne ridicăm chiar dacă am căzut, pentru că Dumnezeu nu caută oameni perfecți, caută oameni sinceri.

         Nu știm ce ne aduce anul acesta. Dar știm cine merge înaintea noastră. Dacă Dumnezeu este cu noi, atunci și anul greu poate deveni mântuitor, și lacrima poate deveni rugăciune,
și căderea – început. Să-I dăm lui Dumnezeu primul loc,
iar El ne va da puterea de a duce tot restul.

    Se spune că, într-o noapte de An Nou, un om s-a așezat singur la masă. Nu avea musafiri. Avea doar un calendar vechi, mototolit, cu filele rupte una câte una. La miezul nopții, înainte să întoarcă ultima filă, a suspinat și a zis:
— Doamne, dacă aș mai primi un an. Și atunci, în liniștea camerei, a auzit un glas:
— Ți l-am dat. Ce ai făcut cu cel pe care l-ai primit?  Omul a tăcut. A deschis calendarul și a văzut scrise pe file nu zilele, ci cuvinte:
– „Azi ai vrut să te rogi, dar ai amânat.!
– „Azi puteai să ierți, dar ai ales mândria!”
– „Azi M-ai chemat, dar nu M-ai așteptat!”

S-a prăbușit în genunchi și a spus:
— Doamne, am greșit. Dă-mi încă o șansă. Și glasul i-a răspuns:
— Uită-te pe masă. Omul a privit și a văzut o filă albă, curată, fără nimic scris pe ea.   

— Aceasta este ziua de azi, i-a spus Domnul.
— Nu ți-o scriu Eu. Te las să o scrii tu.

Să căutăm ca în anul acesta fiecare dintre noi să ascultăm și să urmăm sfaturile Celui care este Calea, Adevărul și Viața. Amin!

Pr. Vasile Beni