Părintele Vasile Beni: Sfinții Apostoli Petru și Pavel să ne întărească în credință, să ne păzească familiile! La mulți ani sărbătoriților!

Dacă sfântul apostol Petru ne învață că nu există cădere din care pocăința să nu ne poată ridica, sfântul apostol Pavel ne învață că nu există om pe care harul lui Dumnezeu să nu-l poată schimba. Unul a plâns pentru că s-a lepădat de Hristos, celălalt a plâns pentru că L-a prigonit pe Hristos. Și amândoi au ajuns sfinți. Aceasta este puterea iubirii lui Dumnezeu: nu ne judecă după trecutul nostru, ci după inima cu care ne întoarcem la El.

                  Dragii și bunii noștri credincioși!

       În fiecare an, la 29 iunie, Biserica îi cinstește pe cei doi mari corifei ai apostolilor, Sfântul Apostol Petru și Sfântul Apostol Pavel.

            Sfântul apostol Petru la început sa numit  Simon și era pescar din Betsaida.  Într-o zi, Mântuitorul l-a chemat spunându-i: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni”. Și Petru a lăsat îndată corabia, mrejele și viața sa de până atunci pentru a-L urma pe Hristos. El a avut însă curajul să rostească cea mai frumoasă mărturisire de credință: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. Pentru această mărturisire, Mântuitorul i-a spus: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea”. Dar vedem și slăbiciunea lui omenească. În noaptea arestării Domnului, cel care spusese că este gata să moară pentru Hristos s-a lepădat de El de trei ori. Și totuși, Evanghelia nu se oprește la cădere, ci merge mai departe spre pocăință. Când cocoșul a cântat și privirea lui Hristos s-a întâlnit cu privirea lui Petru, acesta a ieșit afară și a plâns cu amar. Acele lacrimi au fost începutul unui om nou. După Înviere, Mântuitorul nu-l mustră, ci îl întreabă de trei ori: „Petre, Mă iubești?” Iar după fiecare răspuns îi spune: „Paște oile Mele”. Hristos îi redă încrederea și îi încredințează grija Bisericii. Ce învățăm de aici? Că Dumnezeu nu-l respinge pe omul care cade, ci pe cel care nu se mai ridică. Petru este chipul fiecăruia dintre noi. Și noi promitem mult, dar uneori ne este frică. Și noi greșim, dar important este să ne întoarcem prin pocăință.

        Sfântul apostol Pavel la început sa numit Saul și provenea din Tars. Era cunoscător al Legii, elev al marelui Gamaliel și foarte râvnitor pentru tradiția iudaică. La început, însă, el nu L-a cunoscut pe Hristos. A fost unul dintre cei mai aprigi prigonitori ai creștinilor. A asistat chiar la uciderea Sfântul Arhidiacon Ștefan și a aprobat-o. Dar Dumnezeu avea alte planuri. Pe drumul spre Damasc, o lumină cerească l-a învăluit și a auzit glasul Domnului: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?” Iar Saul a întrebat: „Cine ești, Doamne?” Și răspunsul a fost: „Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești”. În acea clipă viața lui s-a schimbat pentru totdeauna. Prigonitorul devine apostol. Cel care voia să distrugă Biserica devine cel mai mare misionar al ei. Din acel moment începe o viață de neobosită slujire. Pavel străbate mii de kilometri pe jos și pe mare. Întemeiază comunități creștine, scrie epistole, îndură bătăi, naufragii, foame, temnițe și prigoane. Despre toate acestea spune cu smerenie: „Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întărește”.

     Privindu-i pe Petru și pe Pavel observăm două istorii complet diferite. Unul este pescar. Celălalt este cărturar. Unul L-a urmat pe Hristos din prima zi. Celălalt L-a prigonit. Unul cade prin frică. Celălalt prin mândrie. Dar amândoi se întâlnesc în același loc: la picioarele Crucii lui Hristos. Harul lui Dumnezeu îi unește și îi face cei mai mari apostoli ai lumii. Aici este una dintre cele mai mari lecții ale sărbătorii de astăzi. În Biserică nu contează trecutul, ci întoarcerea către Dumnezeu. Nu contează de unde vii, ci încotro mergi. Nu contează câte ai greșit, ci cât de sincer te pocăiești.

         Tradiția Bisericii spune că amândoi au primit cununa muceniciei în Roma, în timpul persecuției împăratului Nero. Petru a fost condamnat la răstignire. Dar a cerut să fie răstignit cu capul în jos, spunând că nu este vrednic să moară asemenea Domnului său. Pavel, fiind cetățean roman, nu a fost răstignit, ci i s-a tăiat capul cu sabia. Prin sângele lor au întărit ceea ce predicaseră prin cuvânt.

      Să luăm ceva din fiecare. De la sfântul apostol Petru, să luăm pocăința sinceră și smerenia. De la sfântul apostol Pavel, să luăm râvna pentru credință și curajul de a mărturisi adevărul. Iar de la amândoi să învățăm că Hristos poate transforma orice om atunci când acesta Îi deschide inima. Să-I cerem lui Dumnezeu ca, prin rugăciunile Sfinților Apostoli Petru și Pavel, să ne întărească în credință, să ne păzească familiile, să binecuvinteze Biserica și să ne învrednicească și pe noi de bucuria Împărăției Sale. Amin.

Vă dorim ani mulți și binecuvântați tuturor sărbătoriților!

Pr. Vasile Beni