Pr. Vasile Beni: De ce Sfinții Apostoli Petru și Pavel se sărbătoresc în aceeași zi

Dragii noștri credincioși!

        Este o întrebare la care mulți dintre noi poate ne gândim pentru că au fost diferiți ca loc de naştere şi cultură sau formare profesională.

      Sfinţii Petru şi Pavel au fost chemaţi la apostolat tot în mod diferit şi au primit de la Hristos şi de la Biserică misiuni diferite, pentru că sfântul Petru începe predicarea Evangheliei la iudei, iar Sfântul Pavel la neamuri sau etnii diferite. Să ne oprim  pe scurt la viața lor. 

Cum ajunge Petru să-l cunoască și să-l mărturisească pe Hristos. Câteva exemple:

Când este întrebat: Cine zic oameni că sunt eu? Apostolul Petru răspunde și în numele celorlalți apostoli un adevăr sau o mărturisire: „Tu ești Hristos Fiul lui Dumnezeu”.

Petru se leapădă de Iisus atunci când este întrebat dacă îl cunoaște pe omul acesta, iar după ce și-a dat seama „a plâns cu amar”. Dar după Înviere găsim un alt Petru, care îl mărturisește pe Hristos și care zice: „Noi nu putem să nu spunem ce am văzut și am auzit”.

       A fost martor la cele mai importante minuni săvârșite de Iisus Mântuitorul. Vrea să părsească Roma, dar se întâlnește cu Iisus care îl întreabă: Quo vadis = în română Unde mergi? Să mă răstignesc a doua oră. Moare la Roma în anul 67 în ziua de 29 iunie, fiind răstignit pe cruce cu capul în jos.

       Sf. Apostol Pavel, la început apărător al legii mozaice, mai târziu apostol a lui Iisus care face trei călătorii misionare şi scrie 14 epistole. La început a purtata numele de Saul, era de origine din Tarsul Ciliciei și făcea parte dintr-o familie înstărită, învățând la școala lui Gamaliel și se pregătea să devină rabin. A fost un apărător al legii mozaice și acest lucru reiese din capitolul 8 din Faptele Apostolilor, unde ni se spune că Saul era de acord cu uciderea lui Ștefan primul martir. În capitolul 9 din Faptele Apostolilor  ni se descrie cum o lumină din cer i se arată pe drumul Damascului  întrebându-l: „Saule, Saule de ce Mă prigonești?” Își pierde vederea ochilor trupești, dar o dobândește vederea sufletească. Iar el a zis: „Cine ești Doamne? Și Domnul a zis: „Eu sunt Iisus pe care tu îl prigonești… Ridică-te și du-te în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci”. Ajunge în cetate unde timp de trei zile trăiește în ajun, lacrimi și rugăciune, este botezat de către Anania de unde învățăm că a receptat vocea divină și l-a urmat, pentru că acum i se descoperă marele adevăr pe care mai târziu îl va pune în scris.

     Este cel care face trei călătorii misionare vestind Evanghelia lui Hristos, dar și cel care scrie 14 epistole către credincioșii de pretutindeni. Suferă două captivități, din cea de-a doua nemaiscăpând, iar în timpul lui Nero în anul 67,în 29 iunie i se taie capul.

Ce au în comun Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel                                   

      1. Credinţa fierbinte în Hristos Fiul lui Dumnezeu şi comuniunea vie cu El. Sfântul Petru a mărturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui Viu!“ (Matei 16, 16). Iar Sfântul Pavel a mărturisit că în Hristos „locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2, 9).

     2. Pocăinţa pentru că amândoi Apostolii aveau o puternică experienţă a pocăinţei sau a convertirii: Sfântul Petru s-a lepădat de Hristos de trei ori, apoi a plâns cu amar (Luca 22, 62 ), L-a iubit şi L-a mărturisit pe Hristos până la moarte martirică.

       Sfântul Pavel a persecutat Biserica lui Hristos, dar ulterior a regretat aceasta în tot timpul vieţii lui şi a lucrat apoi în şi pentru Biserică mai mult ca oricare altul.  

   3. Dragostea pentru Hristos şi Biserică - Sfinţii Petru şi Pavel au în comun dragostea lor puternică pentru Hristos şi pentru Biserica Sa. De aceea, Sfântul Petru însuşi mărturiseşte că nu el, ci Hristos este piatra din capul unghiului, care ţine în unire, în Biserică, pe iudei şi pe celelalte popoare ale lumii. Domnul nostru”(Romani 8, 35, 38-39).  

     4. Martiriul -Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel mai au în comun martiriul sau mucenicia lor în Roma, a cărui dată a fost considerată de tradiţia Bisericii ca fiind 29 iunie, anul 67, în timpul persecuţiilor împăratului Nero împotriva creştinilor.

        Mesajul sărbătorii

       Pe Sfântul Apostol Petru toți îl purtăm în ființa noastră pe Petru cel căzut, dar și pe cel ridicat. Pentru că, atunci când a conștientizat Petru ce a făcut, lepădându-se de Iisus, a ieșit afară și a plâns cu amar. A ieșit afară și a plâns păcatul, pentru că plânsul pentru păcate nu se face în văzul tuturor, ci cu noi înșine. Și în viața noastră există astfel de sincope, rătăciri, căderi. Există momente în viața noastră când ne îndoim în credință, ca și Petru pe marea învolburată.

     Sfântul Apostol Pavel a suferit mult pentru Hristos, a ajuns deznădăjduit. Pentru că însuși el mărturisește: „De trei ori am fost bătut cu vergi, de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine, în călătorii adeseori, în primejdii de tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie”(Corinteni 11,26). Având o suferință, l-a rugat pe Dumnezeu să-i îndepărteze slăbiciunea: „De trei ori l-am rugat pe Dumnezeu  și El mi-a răspuns: Îți este de ajuns harul Meu pentru că puterea lui Dumnezeu se desăvârșește întru slăbiciune, Mă bucur că atunci când slab sunt atunci sunt tare”(2 cor.12 8-10). Amin!

La mulți ani celor care purtați aceste sfinte și binecuvântate nume!

Să ne trăiți!