Pr. Vasile Beni: Să fim şi noi mărturisitori ai lui Hristos în lumea de astăzi, cum au fost ei mărturisitori în lumea din timpul lor

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt doi oameni diferiţi, chemaţi de Iisus Hristos să vestească aceeaşi Evanghelie a iubirii milostive şi a mântuirii lumii. Diferiţi ca loc de naştere şi cultură sau formare profesională, Sfinţii Petru şi Pavel au fost chemaţi la apostolat tot în mod diferit şi au primit de la Hristos şi de la Biserică misiuni diferite: Sfântul Petru începe predicarea Evangheliei la iudei, iar Sfântul Pavel la neamuri sau etnii diferite.Să ne oprim la pe scurt la viața lor: 

Sf. Apostol Petru o persoană contradictorie - era originar din Betsaida Galileii, se ocupa cu pescuitul și era căsătorit. Nu știm ce familie avea, doar din paginile sfintelor Evanghelii aflăm că era frate cu Andrei, iar tatăl lor se numea Iona. Când Mântuitorul îl cheamă la apostolat, Petru îl urmează. Dacă ar fi să ne oprim pentru puțin timp asupra Sfântului Apostol Petru, am putea spune că a răspuns prezent sau afirmativ atunci când Domnul l-a chemat. De fapt Chemarea, potrivit dicționarului este chemarea tainică prin care Dumnezeu cheamă sufletele la El. De ce Sf .Ap. Petru este o persoană contradictorie? Pășeste pe apă ca pe uscat, iar mai târziu începe să se scufunde. Îl mărturisește pe Hristos atunci când este întrebat: Cine zic oameni că sunt eu? Și Mântuitorul prin acestă întrebare vrea să vadă nu ce cred oameni despre El, ci în primul rând apostolii. Și apostolul Petru și în numele celorlați apostoli răspunde un adevăr sau o mărturisire: „Tu ești Hristos Fiul lui Dumnezeu”. Tot Petru îi spune la Iisus sau încearcă să-l determine să nu meargă spre Patimi - și Mântuitorul îi răspunde: „Du-te înapoia mea satano, pentru că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu ci cele ale oamenilor”. Petru se leapădă de Iisus atunci când este întrebat dacă îl cunoaște pe omul acesta, iar după ce și-a dat seama „a plâns cu amar”. Dar după Înviere găsim un alt Petru, care îl mărturiște pe Hristos și care zice: „noi nu putem să nu spunem ce am văzut și am auzit. Concluzionând: a fost martor la cele mai importante minuni săvârșite de Iisus Mântuitorul. Vrea să părsească Roma, dar se întâlnește cu Iisus care îl intreabă: Quo vadis = în română Unde mergi? Să mă răstignesc a doua oră. Moare la Roma în anul 67 în ziua de 29 iunie, fiind răstignit pe cruce cu capul în jos.

Sf. Apostol Pavel, la început apărător al legii mozaice, mai târziu apostol a lui Iisus care face trei călătorii misionare şi scrie 14 epistole. La început a purtata numele de Saul, era de origine din Tarsul Ciliciei și făcea parte dintr-o familie înstărită, învățând la școala lui Gamaliel și se pregătea să devină rabin. A fost un apărător al legii mozaice și acest lucru reiese din capitolul 8 din Faptele Apostolilor, unde ni se spune că Saul era de acord cu uciderea lui Ștefan primul martir. Și Saul pustia Biserica lui Dumnezeu, intrând prin case și târând pe bărbați și pe femei în temniță. Auzind că o parte din creștini s-au refugiat în Damasc, primește împuternicire să meargă să-I aducă la Ierusalim. În capitolul 9 din Faptele Apostolilor  ni se descrie cum o lumină din cer i se arată pe drumul Damascului Întrebându-l: „Saule, Saule de ce Mă prigonești”? Își pierde vederea ochilor trupești, dar o dobândește vederea sufletească. Iar el a zis: „Cine ești Doamne? Și Domnul a zis: „Eu sunt Iisus pe care tu îl prigonești… Ridică-te și du-te în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci”. Ajunge în cetate unde timp de trei zile trăiește în ajun, lacrimi și rugăciune, este botezat de către Anania de unde învățăm că a receptat vocea divină și l-a urmat, pentru că acum i se descoperă marele adevăr pe care mai târziu îl va pune în scris. Pe drumul Damascului i se descoperă marea taină  cu care ne întâlnim în epistola către Efeseni și anume că, universul întreg, oamenii, formează trupul lui Hristos, care are ca și cap pe Hristos. Este cel care face trei călătorii misionare vestind Evanghelia lui Hristos, dar și cel care scrie 14 epistole către credincioșii de pretutindeni. Suferă două captivități, din cea de-a doua nemaiscăpând, iar în timpul lui Nero în anul 67,în 29 iunie i se taie capul.

Ce au în comun Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel?                                   

-Credinţa fierbinte în Hristos Fiul lui Dumnezeu şi comuniunea vie cu El. Sfântul Petru a mărturisit dumnezeirealui Iisus Hristos: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui Viu!“ (Matei 16, 16), iar Sfântul Pavel a mărturisit că în Hristos „locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2, 9)

-Pocăinţa –pentru că amândoi Apostolii aveau o puternică experienţă a pocăinţei sau a convertirii: Sfântul Petru s-a lepădat de Hristos de trei ori, apoi a plâns cu amar (Luca 22, 62 ), L-a iubit şi L-a mărturisit pe Hristos până la moarte martirică; Sfântul Pavel a persecutat Biserica lui Hristos, dar ulterior a regretat aceasta în tot timpul vieţii lui şi a lucrat apoi în şi pentru Biserică mai mult ca oricare altul.  

-Dragostea pentru Hristos şi Biserică -Sfinţii Petru şi Pavel mai aveau în comun dragostea lor puternică pentru Hristos şi pentru Biserica Sa. De aceea, Sfântul Petru însuşi mărturiseşte că nu el, ci Hristos este piatra din capul unghiului, care ţine în unire, în Biserică, pe iudei şi pe celelalte popoare ale lumii.Sfântul Pavel, arătând iubirea lui jertfelnică faţă de Hristos zice: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nicio altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru”. (Romani 8, 35, 38-39).  

-Martiriul -Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel mai aveau în comun martiriul sau mucenicia lor în Roma, a cărui dată a fost considerată de tradiţia Bisericii ca fiind 29 iunie, anul 67, în timpul persecuţiilor împăratului Nero împotriva creştinilor.

Cu ce s-au confruntat ei în lumea din timpul lor?

- Cu o religiozitate politeistă, idolatră şi confuză,care confunda pe Dumnezeu Creatorul cu creatura (cf. Romani 2, 25).

- Cu aroganţa filosofiei greco-romane care nu putea accepta Crucea şi Învierea lui Hristos, adică iubirea smerită a lui Dumnezeu Cel Atotputernic şi nici învierea trupului din moarte.

- Cu autosuficienţa şi ostilitatea puterii politice imperiale. Sfinţii Petru şi Pavel cer în epistolele lor să fie respectată atât autoritatea politică imperială, cât şi autoritatea administrativă şi militară, ba chiar ei le numesc slujitori ai binelui comun şi pedepsitori ai răufăcătorilor.

Mesajul sărbătorii

1-Sfântul Apostol Petru-toți îl purtăm în ființa noastră pe Petru cel căzut, dar și pe cel ridicat. Pentru că, atunci când a conștientizat Petru ce a făcut, lepădându-se de Iisus, a ieșit afară și a plâns cu amar. A ieșit afară și a plâns păcatul, pentru că plânsul pentru păcate nu se face în văzul tuturor, ci cu noi înșine. Și în viața noastră există astfel de sincope, rătăciri, căderi. Există momente în viața noastră când ne îndoim în credință, ca și Petru pe marea învolburată.

2-Sfântul Apostol Pavel-a suferit mult pentru Hristos, a ajuns deznădăjduit. Pentru că însuși el mărturisește: „de trei ori am fost bătut cu vergi, de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine, în călătorii adeseori, în primejdii de tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie”(Corinteni 11,26). Având o suferiță, l-a rugat pe Dumnezeu să-i îndepărteze slăbiciunea: „De trei ori l-am rugat pe Dumnezeu  și El mi-a răspuns: îți este de ajuns harul Meu pentru că puterea lui Dumnezeu se desăvârșește întru slăbiciune, Mă bucur că atunci când slab sunt atunci sunt tare”(2 cor.12 8-10).

3-Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel rămân pentru noi mari învăţători ai credinţei, misionari model şi rugători statornici pentru viaţa şi unitatea Bisericii lui Hristos. Prin viaţa, faptele şi scrierile lor, ei ne îndeamnă să iubim pe Hristos, Evanghelia şi Biserica Sa, să lucrăm pentru vindecarea şi mântuirea tuturor oamenilor fără deosebire de rasă şi gen, de etnie şi clasă socială. Ei sunt pentru noi dascăli ai reconcilierii, ai iertării, ai unităţii şi ai sfinţeniei. Ei ne învaţă să ne rugăm neîncetat, să săvârşim cu iubire milostivă faptele bune, dar să nu contăm niciodată pe noi înşine mai mult decât pe harul lui Dumnezeu Cel viu, arătat în Iisus Hristos. În iconografia ortodoxă, Cheile Sfântului Petru reprezintă pocăinţa şi iertarea păcatelor, smerenia şi iubirea milostivă, prin care omul intră în împărăţia lui Dumnezeu. Iar sabia Sfântului Pavel reprezintă puterea Cuvântului sfânt, care distinge între erezie şi adevăr, între egoism şi iubire, între moarte şi viaţă. Să căutăm ca şi noi să fim mărturisitori ai lui Hristos în lumea de astăzi, cum au fost ei mărturisitori în lumea din timpul lor, pentru a putea spune tuturor celor care cred în Hristos: „bucuraţi-vă pururea în Domnul şi iarăşi zic, bucuraţi-vă!” (Filipeni 4, 4). Amin!

La mulți ani celor care purtați aceste sfinte și binecuvântate nume !