Piatra de jad a lui He Shi (Hă Şî) – traducere Maria Bălaşa

În ţara Chu (Ciu) trăia un om pe nume Bian He (Pien Hă), căruia i se spunea He Shi (Hă Şî).

Într- o zi, el îi dărui regelui ţării Chu, Li Wang (Li Uang, regele Sever), o piatră dintr- un jad foarte rar, pe care o descoperise în munţii Jing (Ţing).

Cum regele nu se pricepea la pietre preţioase, chemă un bijutier. Bijutierul se uită la piatră şi spuse: „ Ce jad? Nu e jad, e o piatră oarecare!”

Mâniat foarte tare la gândul că He Shi a vrut să-şi bată joc de el, regele porunci să i se taie acestuia piciorul stâng.

Dar, cum oamenii nu sunt veşnici, regele Li se stinse din viaţă după un oarecare timp şi îl lăsă în locul său pe Wu Wang (U Uang, Regele Războinic).

He Shi luă piatra sa de jad şi i- o dărui noului rege. Şi Wu Wang îşi chemă bijutierul, care şi el spuse că nu e o piatră preţioasă, ci o piatră pur şi simplu.

Regele Wu se mânie şi el crezând că He Shi a pus la cale să râdă de el, astfel că porunci să i se taie lui He Shi piciorul drept.

Nu după mult timp şi regele Wu muri şi îi urmă la tron Wen Wang (Uăn Uang, Regele Luminat). He Shi îşi luă şi de această dată piatra de jad, dar se duse cu ea la poalele munţilor Jing, unde se puse pe plâns. Şi plânse şi plânse trei zile şi trei nopţi, până îi secară lacrimile.

Auzind regele Wen despre aşa o întâmplare, trimise un om să vadă în amănunt despre ce este vorba. Trimisul regelui îi zise lui He Shi : „ De ce plângi atât de amarnic, că doar în lume nu puţini sunt cei care trăiesc fără picioare ?”.

He Shi îi răspunse : „ Vai, dar eu nu-mi plâng bietele mele picioare schilodite, ci plâng pentru că o piatră preţioasă a fost luată drept o piatră de râu obişnuită, iar un om cinstit drept mincinos.”

După ce află toate acestea, regele Wu trimise să fie adusă acea piatră, puse un bijutier s- o cerceteze şi nu mică le fu surpriza să descopere că era o piatră dintr- un jad de o valoare nemaiîntâlnită.

Iar oamenii au numit acest jad „ Jadul lui He Shi”.