Pilda faraonului Amases

Originar din Egiptul de Jos, acest faraon era de origine umilă, dar având o minte remarcabilă, ceea ce şi explică pentru ce a ajuns a fi maimarele peste toţi din Ţara Crocodilului (cum îi mai spuneau unii Egiptului). Aristocraţia, dar şi masa de rând a locuitorilor, nu îl preţuia, ba chiar prin şoapte şi bârfeli, îl desconsiderau de-a binelea, deşi neamul din care faci parte nu este nicidecum o garanţie a unor calităţi.
(Însuşi Domnul IISUS HRISTOS a fost dispreţuit de farisei şi mai marii poporului evreu pentru originnea sa modestă: „S-au spăimântat stăpânii lumii/ La glasul blândului profet –spun versurile lui Traian Dorz, devenite cântec-/Şi un duşman văzură-n fiul /Dulgherului din Nazaret.” Iar în ignoranţa şi răutatea lor au crezut pentru moment că-i sunt stăpâni.)
Faraonul Amases a văzut toate cele arătate la început şi s-a hotărât să dea o lecţie celor ce-l nesocoteau.
A poruncit să fie topite toate vasele metalice din palat care slujeau la spălatul pe picioare al oaspeţilor şi din acestea să facă un idol. L-au aşezat apoi într-un templu, arătând astfel că şi faraonul îl cinsteşte. Dacă poporul nu cinstea prea tare pe stăpânul faraon, idolului, făcut cum trebuie, cât mai frumos de către meşteri, i se închinau toţi cu multă osârdie. După o vreme, faraonul le-a explicat concetăţenilor săi din ce a fost făcut acest idol la care ei i se închinau cu fervoare. Poporul şi maimarii norodului au înţeles pilda şi s-au ruşinat. Astfel au priceput că trebuie apreciat un om sau un lucru nu după ceea ce a fost cândva, ci după ceea ce este acum.