A plecat un om al artelor – Lucian Bichigean. Și-a luat șevaletul spre a picta în cer, în lumea sfinților

Cărturarul năsăudean, profesorul și pictorul Lucian Bichigean, și-a luat șevaletul și toate instrumentele de lucru în data de  30 octombrie 2023, spre a picta  în cer, în lumea sfinților, unde va amenaja expoziția cu caracter permanent cu portrete de îngeri.

La Capela din Năsăud a avut ultima întâlnire cu colegii de breaslă, cu prietenii și dragii săi năsăudeni, unde s-a recitat din poeziile sale, s-a cântat și s-au creat momente vesele așa cum obișnuia de-a lungul vieții, intrând cu succes în  rândurile creatorilor de cultură, întărind rândurile iubitorilor de frumos din Armadia lui REBREANU. Aici își are amintirile copilăriei presărată cu năzbâtii, bucurii și supărări, cu chipuri dragi și întâmplări memorabile, care i-au jalonat lui Lucian drumul vieții și reperele sufletești, pregătindu-l mereu pentru bătălia cu sine.

A plecat spre locul cu verdeață, fiind și un talentat iubitor de natură și vânat,  un OM generos, simplu, un om bun, care ierta repede, scriind multe pe tabla vieții sale, ce vor rămâne ca un simbol al prieteniei, cu inima plină de iubire și cu mesaje  izvorâte din adâncul ființei sale.

A plecat zâmbind spre alte zăr, să picteze, să cânte și să recite îndrăgostit de eleganță și rafinament, cu dorința de exteriorizare, aducând plăcere și încântare, trezind sentimente minunate în sufletele celor care-l ascultau și apreciau ca pe un șlefuitor de suflete.

Cu deschidere de noi orizonturi spre cunoașterea adevăratei lumi, ajutându-ne să vedem dincolo de umbre jocul său de culori, cuvinte pe portativ, care-i conferă celui plecat infinitate și veșnicie drept punct de reper pentru un nou salt  în necunoscut, unde va îmblânzi în continuare, timpul și spațiul după dimensiunile proprii.

Tablourile pictate și creațiile literare lăsate pe acest pământ, îmi oferă prilejul de a mă apleca cu atenție și interes asupra lor și să recităm în cor poezia  „Final de octombrie”:

„S-aprind în zori hotarele bătrâne

De bruma groasă ce n-a-ntârziat să se așeze.

Gem hambarele de păpușoi și grâne.

Vin timpi de post și de asceze.         

Nopțile devin mai lungi.

Vântul urlă-n libertate.

Turmele au coborât la strungi.

Nu mai e culoare, vremuri de-austeritate! 

Frunze moarte se aștern pe drum,

Cad măceșe și cătine.  

Zarea s-a învăluit în fum...

Toamnă! Dor mi-a fost de tine !

Ba s-a pus pe frig și ploaie.

Să ne țină prin odăi.

Vântul rece crengile îndoaie,

Ceața se așterne-n văi.

Câmpu-ncet se pustiește

Doar porumbele persistă,

Ziua scade, noaptea crește,

Peisajul pare scos dintr-o revistă.”  

  Ioan Mititean