Poeme învolburate

Aurel I. Borgovan aduce în noul volum „Poeme învolburate”, apărut la Editura Karuna, sonete, pasteluri şi pamflete care identifică lumea în care ne găsim în momentul de faţă: „Deşi-s bunic, am mintea încă trează/ Doar traiu-mi este mai înnegurat/ De aceea scriu şi eu învolburat/ Iar scrisul mai puţin se-nseninează”. În versurile domnului Borgovan descoperim simbolul credinţei: Românu-i credincios şi-şi face cruce/…/ Oriunde am fi şi unde ne vom duce”. Într-o societate în continuă schimbare, criza este „Una mondială” iar salvarea vine de la valorile noastre: „Colind cărările ce duc la moară/ Pe uliţele vechiului sătuc/ Păşesc solemn, dar gândul mă-nfioră/ Cum văd că îl sufocă pe Coşbuc”. Cei tineri sunt priviţi ca generaţia care va lupta pentru dreptate, libertate şi o nouă viaţă: „Se redeschid noi porţi către lumină/ Porniţi spre ele dragi copii români/ Cu cărţile speranţei noastre-n mâini/ Şi învăţând ştiinţa s-o stăpâniţi deplină”.

În grădina cu flori, poetul cultivă florile vieţii, pe care le aşază mai apoi în straturi, în versuri clasice, fiind fidel acestui curent, iar mai apoi, în parc, îşi rânduieşte amintirile: „Ne revedem pe banca veche/ Gândind cum în adolescenţă/ Noi ne iubeam dar cu decenţă/ Putând fi şi astăzi o pereche”. Pamfletul atinge fiecare element al cotidianului: „Ai noştri absolvenţi de facultate/ Culeg căpşuni pe nerăsuflate/ Dar nu aici, pe undeva prin luncă/ Ci-n Spania, unde au găsit de muncă”. Mesajul este cel al reîntoarcerii la matcă: „Dă Doamne minte ţării să gândească/ Şi criza mai curând să o stârpească”. Poetul este un pom al vieţii, care prin rădăcinile – poezii sapă adâncă în biblioteca sufletului: „Sunt pom în calea ta de călător/ Cu fructe ce sunt tăinuite-n vers/ Eu nu-s plantat de nimeni ca decor/ Ci pentru foamea ce o simţi din mers”. Nu lipsesc din versurile satirice nici conducătorii ţării: „Băsescu joacă un singur joc/ Şi România stă pe loc/ Că preşedintele nu ştie/ Să joace decât sârba Boc”.

Volumul se încheie cu Pluguşorul anului 2010, dedicat în stilu-i caracteristic, mai întâi cititorilor cotidianului „Răsunetul”, iar acum, în carte, tuturor celor care pornesc pe uliţa satului. Aurel I. Borgovan se dovedeşte a fi unul dintre cei mai harnici poeţi ai urbei.