Valentin Marica:

Agrieș, Agrieș...

 

Agrieș, Agrieș,

stins în murmur de frunză,

timp fără greș;

atât de aproape

atât de departe,

Agrieș, Agrieș,

timp ce socoate

cum se desface

cununa de spini,

Agrieș, Agrieș,

timp fără crini

îndelungul pădurii

desișurile ei,

roua și culcușul

din care să iei

tremurul umbrei;

peste greul pământului,

amiezile frânte,

din aleanul cuvântului

turn de lapte fierbinte,

Agrieș, Agrieș,

neexilat din aduceri-aminte

lăcrimând curat în univers,

Agrieș, Agrieș,

de fagure și mers,

Agrieș, Agrieș,

timp fără greș,

patimă și leac; os nefrânt,

ochi blând din cer,

ochi blând pe pământ,

înger pe cumpene mijind,

sat cu capul în pumni,

sat visând,

să vină cei plecați, la uși,

colindând;

Agrieș, Agrieș,

timp fără greș,

trecut prin tăiș de securi,

pe când ștergarele

învelesc prescuri

fiori și vamă

numele de tată și de mamă

Agrieș, Agrieș,

voia pragului de casă,

cărare cu rouă, cărare arsă

priveghere,

plug arând lumini de Înviere

dâmb ce bate metanii

umăr de mir,

Agrieș, Agrieș,

în straiul tău sunt fir,

răbdare, văpaie,

Agrieș, Agrieș,

cel mai curat curcubeu după ploaie,

povară și veste,

pajiște și prund,

Agrieș, Agrieș,

paharul băut până la fund.

 

Note de reporter

26 iulie 2015

 

 

 

 

 

Iulian Dămăcuş:

 

Ultimul…

 

Noapte în  vechiul sat

Un zgomot mă trezeşte

şi-n tăcerea încordată

cobor de pe prispă

încercînd să desluşesc/

dar

e-atît de-ntuneric!

Alerg printre pomi

În iarba grea de rouă

un măr ca o lună mică

priveşte speriat în jur

Adormise

pe cea mai înaltă creangă/

Sub pieliţa palidă

ghicesc soarele de iulie

şi mierea albinelor

care - au ocrotit

floarea tremurătoare

de ţipătul îngheţat al

nopţii de april /

Îl ţin în mînă ca pe un potir

din care nu cutez să beau

 

Şi nu ştiu cum să mă rog…

 

Departe,

dincolo de Dealu’ Cătinii

ochiul închis al dimineţii…

 

 

 

Vasile George Dâncu:

 

 

Zâmbind copiilor din toată lumea

 

 

sub pământ

un sicriu

 

în sicriu

moartea

 

deasupra pământului

satul

verde şi mângâietor

 

deasupra satului

cerul

albastru şi ocrotitor

 

deasupra cerului

Universul Mama

zâmbind copiilor

din toată lumea

 

şi mai deasupra

Dumnezeu

care ţine

uneori în palme alteori pe umăr

şi de cele mai multe ori în braţe

Universul Mama

 

şi peste tot

vocea

Universului Mama

care spune

 

aşa cum

te iubesc de mult

copile

aşa să iubeşti

şi tu tot ce te înconjoară

 

deasupra lui Dumnezeu

o ploaie de Lumină

care pătrunde

peste tot

şi rodeşte

pretutindeni

Iubirea

 

(Din volumul „Universul Mama”, în curs de apariţie)