POLITICILE INDUSTRIEI DE TUTUN

Ziua Mondiala Fara Tutun (ZMFT) propune simbolic 24 de ore de abstinență de la tutun pe întreg globul, dar scopul este de a atrage atenţia întregii lumi asupra efectelor negative ale consumului de tutun care conduce în prezent la un număr semnificativ de decese la nivel mondial în fiecare an. Tema anului in curs atrage atentia asupra interferentei industriei tutunului cu viata sociala, de unde sloganul „Stop interferentei tutunului”!
În articolul de față ne propunem să punem în evidență strategiile extrem de bine puse la punct prin care, una din industriile cele mai puternice în lume și-a dezvoltat o strategie rafinată care îmbracă adesea o față socială mai mult decit acceptabilă. Vorbim astfel de strategia (1) documentarii care are drept scop monitorizarea tendințelor sociale cu scopul anticipării provocarilor viitoare; (2) strategia relațiilor publice unde scopul este de a modela opinia publică folosind mass media pentru a promova poziții favorabile industriei tutunului; (3) strategia lobby-ului, respectiv încheierea de întelegeri și influiențarea evoluțiilor politice; (4) strategia finanțării cercetării - inclusiv a universităților cu scopul fabricării de incertitudini privind efectele tutunului asupra sanătății (de altfel o idee a filmului The Insider cu Russel Crow, 1999); (5) sprijinirea grupurilor pentru drepturile fumatorilor cu scopul de a crea impresia de sprijin public spontan la nivelul populației; (6) filantropia, cu scopul de a „cumpara” prietenii și respectabilitate socială în rindul mediilor artistice, sportive, umanitare, culturale; (7) responsabilitatea socială corporatistă cu scopul de a promova măsuri voluntare ca modalitate eficace de abordare a controlului tutunului și crearea unei iluzii a unei companii „schimbate” pentru a stabili parteneriate cu interes în domeniul sănătății etc.
Robert Proctor, profesor de istorie la Universitatea Stanford, a scos pe piață o carte (Golden Holocaust) în care dezvaluia ravagiile tutunului și mașinațiunile din industria tabacului între anii 1940 și 1990. Cartea lui dezvăluie secrete din lumea producătorilor de țigări. Astfel, autorul vorbește de o întalnire secretă din anul 1953, dintr-un hotel din New-York unde sau întilnit toți marii patroni din industria tabacului. Scopul era de a gasi o solutie publicitară de mare efect, care sa pună în umbră studii medicale (vezi strategia studii medicale combătute prin crearea de confuzie), care făceau legătura între cancer și fumat. Planul era de a câștiga timp prin răspândirea confuziei.
O altă intrigă arată același autor, este legată de poloniul 210. Frunzele de tutun fixează în mod natural acest element radioactiv, care apoi se regăsește în țigări. Industria tabacului a descoperit acest lucru în anul 1950. La început nu s-a făcut nimic. Apoi s-au încercat diferite tehnici pentru a se scăpa de acest element radioactiv pe care îl descriau ca "o mică problemă". Cercetările se făceau în secret. Studiiile nu s-au incheiat cu aplicabilitate practică, așa că producătorii de țigări au hotărît sa nu mai facă nimic împotriva poloniului 210. Date ulterioare au demonstrat că acest element este responsabil de un caz din o suta de cancer pulmonar.
O altă manevră mai puțin cunoscută este cea din 1945. Europa avea nevoie de America pentru a se redresa după război și aici intră în discuție planul Marshall. Un senator propune ca pe langă alimentele trimise Europei să fie adăugate și câteva tone dețigarete din tutun galben. Acest tutun era mai puțin cunoscut în Europa, unde se fuma un tutun maroniu, mai puternic, mai înțepător. Cu această ocazie, "blondele" s-au impus în Europa! Mai ușoare, ele se inhalează mai profund și dau dependență.
ÎIn anul 1998, a fost încheiat un acord între producătorii de țigări și 46 dintre statele americane. Una dintre condițiile acestui acord a fost ca arhivele secrete, "documentele tabacului", sa fie încredintate Universitatii Stanford. Robert Proctor a reusit sa aibă acces la ele și a studiat aceste arhive timp de zece ani. În cartea pusă în discuție aici, ne explică cum industria a reușit să prezinte "dependența dată de tutun ca pe o formă sublima de libertate". Prețul acestei abile politici publicitare a fost plătit în vieți omenești. Un numar incredibil de mare de vieți omenești.
Ca răspuns la schimbarea politicilor industriei de tutun, OMS a introdus un pachet de măsuri de control al acestuia. Cunoscute sub acronimul MPOWER, măsurile sunt identificate ca fiind cele mai eficiente în controlul tutunului. Fiecare corespunde cu cel puţin o prevedere a Convenției-cadru. Cele şase măsuri MPOWER sunt: Monitor: monitorizarea consumului de tutun și a politicilor de prevenție;Protect: protejarea populației față de fumul de tutun;Offer: ajutorul oferit pentru renunțarea la fumat;Warn: avertizarea în privința pericolelor tutunului;Enforce: punerea în aplicare a interdicţiilor privind publicitatea; promoțiile și sponsorizările în legatură cu tutunul;Raise: creşterea nivelului taxării tutunului.

Mirela Parker, Compartiment Promovarea Sanatatii al DSP BN