Fumatul, dușmanul tău și al mediului

     Tutunul dăunează sănătății în mod direct prin utilizare și fumat pasiv și indirect prin impactul negativ asupra mediului, care are loc în diferite etape, inclusiv în cultivare, fabricare, distribuție, utilizare și eliminarea deșeurilor rezultate. Fiecare dintre aceste etape are implicații negative pentru mediu, începând cu utilizarea resurselor prețioase precum apa, copacii și prin crearea de poluanți în procesul de fabricație. De asemenea, producția și consumul de tutun contribuie la încălzirea globală, eliberând anual în mediu 80 de milioane de tone de dioxid de carbon (CO₂),echivalentul conducerii a 17 milioane de mașini pe benzină în fiecare an.

        Implicațiile negative pentru sănătate ale consumului de tutun sunt  bine cunoscute, incluzând riscul crescut de boli cardiovasculare, cancere și boli respiratorii, dar mai puțin discutate și cunoscute sunt efectele nocive asupra sănătății planetei. Cultivarea tutunului duce la distrugerea pădurilor, afectarea solului și epuizarea resurselor de apă, în timp ce în procesul de fabricație se produc o serie de  deșeuri toxice. Mucurile de țigară și alte forme de deșeuri ale  produselor din tutun otrăvesc râurile, oceanele și viața marină și contaminează plajele. Impactul asupra mediului asociat producției  și utilizării tutunului este augmentat de apariția noilor dispozitive electronice de fumat și de livrare de nicotină care conțin metale, materiale plastice și baterii clasificate ca deșeuri toxice periculoase.

       Fermierii care cultivă tutunul și familiile lor sunt expuși la numeroase riscuri pentru sănătate. Până la 25% dintre fermierii cultivatori de tutun sunt afectați de boala tutunului verde (intoxicație cu nicotină), o boală cauzată de nicotina absorbită prin piele la manipularea frunzelor de tutun. Ei sunt expuși zilnic la „praf de tutun” și diferite pesticide chimice. Un fermier care plantează, cultivă și recoltează tutunul poate absorbi echivalentul în nicotină a 50 de țigări. Pe lângă expunerea lor  directă, fermierii aduc adesea acasă pe corp, haine sau încălțăminte substanțe dăunătoare, ceea ce duce în mod secundar la expuneri nocive ale membrilor familiilor lor. Copiii sunt deosebit de vulnerabili, având în vedere greutatea lor corporală raportată la proporţia de nicotină ce poate fi absorbită prin piele. Femeile însărcinate sunt afectate în mod disproporționat de efectele nocive ale culturii de tutun și se confruntă cu un risc mai marede avort spontan. Din punct de vedere socio-economic fermierii sunt prinși într-un cerc vicios al datoriilor efectuate în achiziționarea de semințe și substanțe chimice, făcând fermierul incapabil să beneficieze pe deplin de piața profitabilă a tutunului.

       Cultivarea tutunului necesită un consum mare de resurse și utilizarea intensivă a pesticidelor și îngrășămintelor, care contribuie la degradarea solului. Aceste substanțe chimice ajung în mediul acvatic având ca rezultat contaminarea lacurilor, râurilor și a apei potabile.Terenul folosit pentru cultivarea tutunului are un potențial mai redus pentru creșterea altor culturi deoarece tutunul epuizează solul. 

        Epuizarea resurselor prețioase de apă este o altă consecință nefastă a producției de tutun. O singură țigară necesităutilizarea a circa 3,7 litri de apă pe parcursul ciclului său de producere, de lacreștere/cultivare, producție, transport și utilizare, eliminare. În fiecare an, aproximativ 22 de miliarde de tone de apă suntutilizate în producția de tutun la nivel global.Tutunul necesită de până la opt ori mai multă apă decât, de exemplu,roșiile sau cartofii. Pe de altă parte, o mareproporție de deșeuri din produselede tutun, care constă în cea mai mare parteîn mucuri de țigară, ajunge în apă, în primul rând prin sistemele de apă pluvială, infiltrațiidin gropile de gunoi sau aruncarea gunoiului direct în apă sau în zone din apropierea apei (de exemplu, plaje sau parcuri).

      Defrișarea, epuizarea solului și eroziunea reprezintă, de asemenea, o situație îngrijorătoare. Pentru a face loc pentru cultivarea tutunului, copacii trebuie tăiați și terenuldefrișat, fiind nevoie de masa lemnoasă a aproximativ un copac pentru producția a 300 de țigări. Agricultura tutunului este responsabilă pentru aproximativ 5% din totalul defrișărilor. Aproximativ 200 000 de hectare  de teren sunt autorizate pentruagricultura tutunului în fiecare an. Comparativ cu alteleactivități agricole, precum cultivarea porumbului și chiar creșterea  și pășunatul animalelor, cultivarea tutunului are un impact mult mai distructivasupra ecosistemelor, terenurile agricole cultivate cu tutun fiind mai predispuse la deșertificare.

     Acestea sunt doar cateva aspecte care ar trebui sa motiveze fiecare fumator sa renunte la tutun. Indiscutabil, viciul este mortal, nu numai pentru cei care il au ci si pentru cei din jur. Solul, apa si aerul inconjurator, toate sunt afectate de poluarea de la tigarile oamenilor.

                      Mirela Parker , Compartiment Educație pentru Sănătate al DSP BN