POMBIS – CICEU MIHĂIEŞTI sau Raiul fructelor

În centrul satului Ciceu Mihăieşti este amplasat, simbolic, un măr uriaş, semn că ne aflăm în Raiul miraculos al merelor. Ferma Pombisului este o adevărată oază a pomiculturii în care pomicultorii, specialişti şi simpli anonimi, dau sens muncii lor. Localnicii, foarte inspiraţi, au denumit această zonă Raiul pomilor. A pomilor fructiferi, dătători de mere sănătoase, adevărate medicamente pentru fiecare. Aici s-a născut, prin grija unui specialist împătimit de agricultură în general, şi trăieşte o lume aparte. Oameni pricepuţi au dat pământului hrana necesară şi primesc, an de an, drept răsplată, mere şi prune aurii. O oază a belşugului, pe care inginerul Aurel Onigaş, ori mai tânărul coleg, Nicula Darius Ştefan, sau doamna Ana, alături de ceilalţi oameni simpli, tractorişti, stivuitori, sortatori, culegători, majoritatea anonimi, îşi câştigă singuri pâinea cea de toate zilele. E toamnă şi la Ciceu Mihăieşti, cum nu este alta mai frumoasă, ca să parafrazăm. În livezile de meri şi pruni, aliniate ca un regiment de infanterie, fiecare component are rolul, rostul şi misiunea bine stabilite. Aplecaţi sub greutatea fructelor, prunii şi merii sunt sub asediu. Al culegătorilor, specialişti deja. De la ei poţi învăţa, ascultându-i, lucruri extraordinare. Un tânăr, cam şugubăţ, cu ochii scânteind a inteligenţă, îl întreabă pe un coleg de container - ce crezi tu de lumea asta?! Vecinul nu-i răspunde, în timp ce mai răstoarnă cu grijă un coş plin cu mere culese.
În hala mare e un vacarm bine rânduit. Se intră cu containere şi lădiţr pline ochi. Alţii sortează pe categorii, sub privirea atentă a doamnei Ana. O întreb ce mai face, dar mereu amână răspunsul, notând în jurnalul de zi intrările şi ieşirile. Ţine o evidenţă de matematician de vreo 35 de ani, cunoaşte soiurile de mere şi prune aidoma unui specialist. Ştie din ce trup a livezii sunt culese. Din când în când, mai are vreme să mai răspundă unor solicitări telefonice ale beneficiarilor. Doar în pauza de masă mai poate respira în voie. Şi o face aşa de mulţi ani, cu aceeaşi meticulozitate ca şi în prima zi. Cu telefonul mereu pe recepţie, ascultă „ordinul” managerului. Inginerul Aurel Onigaş îşi împarte ziua între Ciceu Mihăieşti, Dipşa, discuţii cu beneficiarii şi biroul din Bistriţa. E mereu preocupat ca treburile să meargă bine, ca fructele proaspăt culese să ajungă la cei care le consumă. Aici, la Ciceu Mihăieşti, unde am cutreierat prin livezi cu inginerul Onigaş, e atâta pace şi linişte încât poţi să spui că în inima livezii s-a născut şi veşnicia. Ajuns aici, în fermă, străbate hectarele cu meri şi pruni, cu maşina sau pe jos, răspunde solicitărilor telefonice (beneficiarii sunt foarte mulţumiţi de calitatea merelor şi a prunelor), verifică temperatura din celulele frigorifice, stă de vorbă cu oamenii şi pleacă. La Dipşa îl aşteaptă o altă „dragoste”, ferma de bovine, peste 50 de vaci pregătite parcă pentru expoziţie. Pomicultura, zootehnia şi binecunoscutul suc Alma, marca Pombis, sunt cele trei bucurii – pasiuni ale inginerului Onigaş şi ale colaboratorilor săi. În livezile firmei, marea bătălie a recoltării continuă. Aici este multă lumină şi bucurie, pe care ţi-o poate da doar toamna împlinirilor. Un măr pentru fiecare, un medicament întru sănătatea noastră.
....................

Cititi editia print !