Popas cu poezia doamnei Raveca Vlaşin

Citind poezia doamnei Raveca Vlaşin, intuim chipul autoarei în luptă cu viaţa, cu multiplele ei faţete, judecând binele şi răul şi luând poziţie.

Sita prin care le cerne este cea a credinţei şi a înţelepciunii biblice, care ne îndeamnă la îngăduinţă, dar şi la o autostrunire a pornirilor lăuntrice: „Şi când durerea îmi va fi stăpână/ Mă voi ruga să mă prefac lumină” (Aceste lucruri).

Autoarea se defineşte ca o fire meditativă, o meditaţie filozofică ce-şi pune mereu întrebări asupra vieţii, iar atunci când nu le găseşte răspunsul se lasă în voia divinităţii: „Zilnic afumăm lumina/ Şi ne-ntunecăm simţirea/ Doamne, nu-mi lua iubirea…/ Ia-mi numai dezamăgirea” (Prin lume).

Poeta creează o poezia îndelung prelucrată, peste rănile vieţii pune o perdea de catifea. Delicată şi ca aspect fizic, ne lasă o poezie de aceeaşi factură. Deşi luptă cu potrivniciile vieţii, exclude violentările verbale, alegându-şi căile toleranţei şi îngăduinţei: „Semăn mult cu rădăcina…/ Din strămoşi mă paşte vina,/ De-a fi fără răzvrătire/ Marta biblică-n iubire” (Mă paşte vina).

O poezie reflexivă, care-şi pune întrebări asupra existenţei neîndurătoare, dar care află răspunsul în spiritul iertării creştine: „Caut în adânca umbră/ Luminoasa desluşire/ Ce ne dă înţelepciune/ Făr’ a răstigni iubire”.

Spicuim din lectura poemului vlaşianian, frânturi din zbuciumul femeii soţie, mamă, profesionistă şi care tinde cu ardoare să-şi realizeze visul poetic: „Prin sânge-mi foşneşte/ un dor de-mplinire;/ De-ar fi… războaiele s-adoarmă,/ Aş vrea să mă-ntregesc prin fire/ Să nu-i stârnesc pe cei ce damnă” (Cu voi prieteni) sau „Nu sunt cuc, să-mi las în grija/ Altor cuiburi oul meu (…) Sunt un dor, nu o prigoană,/ Sunt un suflet, nu o haină/ Şi-o credinţă-n Dumnezeu - / Mi-am pus viaţa chezăşie/ La secunde de-armonie” (Nu sunt cuc).

Originală în construcţia poeziei (Declareflecţii sau Dodecareflecţii), îşi demonstrează puterea inovatoare, încadrându-se în curentul globmodernist, după cum ne spune în „Poezia cu obrazul celălalt al lunii” domnul Al. Florin Ţene (vol. Dodecareflecţii), curent care înseamnă întoarcerea pe jumătate înspre clasicism.

Create în acelaşi stil crochiurile ce însoţesc realizările literare ale doamnei Raveca Vlaşin, sunt construcţii abstracte, realizate în planuri ovale sau linii drepte, evitând violentarea liniilor frânte sau săgetate.

Un plus de frumuseţe la universul liric al doamnei R.V., dăruit chiar de fiica domniei sale, care este artist plastic.

O poezie de zile mari, te cheamă întotdeauna a un popas cu frumosul!