Poveștile și povestitul în Ținutul Bistriței și Năsăudului

Cuvânt de întâmpinare

Cercetările inițiate și magistral coordonate de profesorul dr. Vasile Filip, realizate până la un loc în colaborare cu tânărul său discipol Menuț Maximinian (primele două tomuri), au ajuns, prin acest elegant și deosebit de important, al treilea tom, după primele apărute în 2012 și respectiv 2015, să se încheie, după cum mărturisește autorul, după un deceniu. Amplul proiect, finanțat de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, prin Centrul Județean pentru Cultură-Bistrița, m-a bucurat nespus în 2012, când am participat la lansarea celui dintâi volum, la Bistrița și la Cluj, întrucât o monografie a ariei etnoculturale a Nord-Estului Transilvaniei istorice era absolut necesară. Și eram sigur și atunci, cum sunt și astăzi pe deplin convins, că cel chemat să dea o asemenea lucrare era Vasile Filip.

               Cu titlul Cultura imaterială tradițională românească din Bistrița Năsăud. Volumul III. Poveștile și povestitul în Ținutul Bistriței și Năsăudului, (Editura Charmides, 2021), această carte de 460 pagini aduce aminte de marea lucrare a autorului, de acum 22 de ani, Universul colindei românești (În perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică), București, Editura Saecului I.O. 1999, marcând o spectaculoasă întoarcere la structurile mentalitar-filosofice arhaice, căutate, de această dată, cu aceeași fervoare în povestit și în povești, după cum procedase autorul și în paginile de analize ritologice și mitologice din primele două volume ale trilogiei coordonate de Domnia Sa.

               După primele două capitole: 1. Cadrul general. Istoricul interesului pentru povești și povestit în Transilvania și în spațiul românesc și 2. Istoricul culegerilor și cercetărilor poveștilor și povestitului în spațiul județului Bistrița-Năsăud, din primele 45 de pagini, cartea dlui. Vasile Filip ridică, dintr-o dată, pe cititor în mirificul Univers al narațiunilor propriu-zise: Basmul fantastic cu formulele sale ordonatoare, cu acea topografie mitică asupra lumii, cu personajele sale și cu viziunea etico-filosofică asupra rosturilor omului în lume, legendele, memoratele și povestirile superstițioase, de la cele toponimice, la cele mitologice sau istorice, apoi snoavele și anecdotele.

               Sunt aici peste 400 de pagini de analize exemplare și sistematice cu exemple admirabil alese din colecții publicate sau inedite, indicate riguros în aparatul critic infrapaginal de 851 referințe și mai apoi, în Bibliografie, lucrarea fiind însoțită și de un Index al localităților din care provin informațiile și textele folclorice comentate.

Lecturarea acestor analize este una de sărbătoare pe potriva conținutului mitic al majorității textelor, căci Vasile Filip a pătruns atât de adânc universul lăuntric al narațiunilor încât, asemenea unui sacerdot, dezlegând „taine” și „parabole”, nu înlătură misteriosul, ci adâncește pe cititor în încărcăturile magico-mitice, în simbolistica religioasă a motivelor pe care le prezintă, totdeauna cu trimiteri la tulburător de întinsele lecturi ale autorului.

               Dacă Vasile Filip ar oferi o exegeză similară epicii versificate și extraordinarului univers al liricii din Ținutul Bistriței și Năsăudului, alături de această inegalabilă trilogie asupra culturii tradiționale imateriale, Nord-Estul Transilvaniei istorice ar deveni aria etnoculturală privilegiată din punct de vedere etnologic.

                                                                                                                                       Ion Cuceu