Cărţi care se completează - Portul popular năsăudean a Virginiei Linul şi Poveștile și povestitul în ținutul Bistriței și Năsăudului a lui Vasile Filip

Printr-un concurs favorabil de împrejurări, am intrat recent în posesia a două cărți, cu autograf de la autori, cărți care parcă se completează una pe alta. Ele sunt „Portul popular năsăudean . Origini. Valori. Evoluții”, având ca autor pe Virginia Linul și „Cultura imaterială tradițională românească din Bistrița-Năsăud. Poveștile și povestitul în ținutul Bistriței și Năsăudului”, vol. III, având ca autor pe Vasile V. Filip.
Cărțile sunt rezultatul unor cercetări aprofundate, pe multiple planuri, a parcurgerii unei vaste bibliografii, a multor ore de documentare în arhive, a unor deplasări în teren, a unei pasiuni și pricepere deosebită în a descoperi și conserva valorile. Ca într-o oglindă fermecată se poate vedea din lectura lor starea materială a locuitorilor zonei Năsăudului, hărnicia, mândria, preocuparea pentru armonie și frumos, pentru a povesti și a asculta povești etc. Cu totul lăudabilă este implicarea de către prof. Vasile V. Filip și a elevilor în a-și aduce contribuția la culegerea unor materiale, a alcătuirii unor fișe, a sintetizării și interpretării lor. Poate prin ei, activitatea va continua, va căpăta noi valențe, tot mai mulți vor putea să înțeleagă faptul că fiecare popor își caută simbolurile naționale, iar unele dintre acestea ar putea fi portul popular, poveștile și povestitul.
Dacă ar fi să mă „duc în povești” la domnul Vasile V. Filip i-aș povesti o poveste auzită în copilăria mea de la părinții mei. … În satul unde locuiau ei trăia o familie formată din bărbat, femeie și două fete. Soții discutau mereu între ei despre cum ar putea fi pe lumea cealaltă, și după cunoștințele lor își formaseră fiecare o părere. Ca să se lămurească mai bine, s-au „prins” unul față de celălalt, ca acela care moare primul să vină să spună cum e „dincolo”. Întâmplarea a făcut ca bărbatul să moară primul. La ceva timp după moartea sa, într-o noapte, soția și cele două fete, aud ceva scorțăituri pe la ușă,parcă un vânt pe la ferestre, și speriate se adună una lângă alta, așteptând să vadă ce se întâmplă. De afară, aud un glas care semăna cu al soțului care spunea … „să știi tu fomeie că dincolo, nu e nici cum ai zâs tu, dar nici cum am zâs io”. Apoi scorțăitul la ușă încetează, vântul de pe la ferestre se domolește, și se așterne liniștea nopții.
Pentru mine, care mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții în lumea satului, mi-am pus la îndemână cartea domnului Vasile V. Filip ca pe un ghid ce mă poate purta pe „un drum de țară”, și pe cea a doamnei Virginia Linul, ca în cazul în care mă hotărăsc să-mi comand un costum popular, să o pot face la „manufactura” dânsei.
Prof. Rus Augustin