Pr. Crin-Triandafil Theodorescu: Profesoara Simona Catarig, de la Năsăud, are nevoie de noi! Un cancer agresiv a venit ca un fulger în viaţa ei! E necesar, rapid, transplant de ficat la Istanbul

Am un cancer agresiv și am nevoie de un transplant de ficat, el poate fi făcut doar la Istanbul și nu e timp de pierdut. Am un copil de crescut, vreau să-mi strâng în brațe nepoții. Doar un transplant mă mai poate salva, am de dat o luptă feroce cu psihicul meu, cu spaimele și durerile celor care mă iubesc. 

M-ați ajuta, pe mine, pe Mihai, pe Ea?

O cheamă Simona Catarig, e sora mea, profesoară de biologie la liceul unde-a învățat Coșbuc, unde a învățat Miron Cristea Patriarhul. Printre mulți alții, i-a fost profesoară și lui Mihai, și pentru asta îi sărut mâna. Fiica ei, Adriana, ne cere ajutorul în numele mamei sale. Eu vi-l cer în numele Adrianei. Că așa merge dragostea, din Dumnezeu în om, din om în om și din oameni înapoi în Dumnezeu. 

Vin sărbătorile. Nu-ți cumpăra globuri noi, vor fi bune și alea de anul trecut. Poate că nici atâta mâncare și băutură și nici șiruri proaspete de luminițe. De Sfântul Nicolae săriți, vă rog, în ajutorul Adrianei, al mamei sale și-al tatălui său zăpăcit de spaimă. 

Am un prieten medic, trăiește cu un transplant de ficat, profund religios și recunoscător Domnului și oamenilor care l-au ajutat. Îmi spune că se roagă mereu pentru binefăcătorii lui. 

Să știți că ăsta e cel mai frumos și trainic dar pe care vi-l puteți lua de Crăciun. Ajutând-o pe Simona. Puneți extrasul de cont într-un plic și când vin sărbătorile, dăruiți plicul persoanei iubite, 

uite, iubita mea, cadoul meu de Crăciunul ăsta e că am ajutat un om să trăiască și-l rog pe Dumnezeu să treacă fapta asta a mea în contul inimii tale bune. 

O să înțeleagă, o să vă ia în brațe și o să vă iubească. Pentru că a fi milos înseamnă a iubi, și cine iubește seamănă cu Dumnezeu după vorbă, după faptă, după pas. 

Ieri m-am întâlnit cu patronul unei firme de pavaje, măsuram noi ceva, ne sfătuiam, și deodată îmi zice părinte, sunteți omul care m-ați făcut să plâng. Ați scris despre incendiul în care copiii ăia și-au pierdut casa, am plâns și-a doua zi am luat trei mii de lei, atâta aveam în casă și i-am dus să-și oblojească viața. Mi-au dat lacrimile acolo, în câmp, m-a cutremurat cum umblă Dumnezeu prin inimile noastre, cu degetele Lui de lumină, înmuindu-ne acerbicia. Și mi-am propus ieri ca eu să fiu ca el, ca omul acesta cu inimă bună. Bătea un vânt rece între dealuri și eu visam să fiu ca omul de lângă mine. Nu credeam că atât de repede, nu credeam că Simona, nu credeam că de sărbătorile astea o să aștept să se nască Hristos și să primească Simona un ficat, să poată trăi mai departe. 

Vă rog. Vă rog. 

Și vă rog, dacă nu puteți dona azi, donați mâine, săptămâna viitoare, bătălia e lungă și costisitoare, știu asta de la prietenul meu care a trecut prin transplant. Și distribuiți, nu costă nimic, dar vestea poate ajunge la cineva care poate ajuta și o să vi se împartă fapta bună pe din două, că din fapte bune respire veșnicia. Restul sunt palavre la colțul vieții.

Pr. Crin-Triandafil Theodorescu