Pr. Radu Liviu Roșu: IUBIREA – motivația supremă a vieții

Una dintre ”stările” cele mai puternice în psihologia unei ființe, una dintre sursele de energie ale vieții noastre este ”motivația”, pe când inexistența unei motivații, inconștiența cu privire la existența ei sau ignorarea ne dezenergizează, ne atrage în trăiri deprimante, ne debusolează și ne deconectează de capacitățile și de calitățile noastre virtuoase.

Să fii conștient de motivația pe care o ai atunci cand faci orice faci, fie că pregătești mancarea pentru cei dragi sau vrei să atingi și să împlinești un vis, e ca și cum ai crea o autostradă interioară, o lumină puternică în propria-ți conștiință sau ai asigura plinul mașinii pentru o călătorie fără griji. Motivația energizează, împrimăvărează mintea, o ascute și o mișcă într-un fel creativ, o hrănește cu bucurie și-i stabilizează convingerea că va reuși să ajungă la împlinire.

În planul experienței umane, energia inimii noastre devine activă prin motivație, iar gândurile minții se limpezesc, se luminează, se pozitivează, căci la rădăcina motivației e însăși nevoia noastră de sens. Avem mereu nevoie de un sens, de un țel, avem nevoie să ne vedem în noi înșine și să regăsim prin motivație combustibilul care ne poate duce pană la împlinire sufletească..

În acest sens, IUBIREA e motivația supremă a vieții; de îndată ce vom fi motivați de iubire, de îndată ce ne dorim s-o atingem, s-o simțim noi înșine, să ne comportăm cu iubire, să o așternem în fapte și-n gânduri, ne îndepărtăm de emoționalitatea autodistructivă, de prejudecăți, de așteptări sterile sau de blocaje, inerente existenței.

Dacă motivul pentru fiecare acțiune a noastră ar fi iubirea necondiționată am atinge stări interioare pe care le căutăm azi în lumea materială, în oamenii din jurul nostru, în cele trecătoare și schimbătoare. Sigur că fiecare vis și fiecare motiv de a-l atinge sunt daruri interioare prețioase! Să ai un motiv frumos și bun pentru tot ce faci te oprește de la rău, te împidică să urăști, să iei ceva cu forța, să și să lovești. E și aici, într-o asemenea motivație, surâsul bonom și plin de pace al iubirii, fie că știm sau nu știm.

De altfel, motivația e pozitivă în esența ei, cu toate că mulți, foarte mulți oameni cunosc distructivitatea motivației negative și consecințele ei. De exemplu, motivat de dragostea pentru femeia pe care o iubește, un bărbat gelos o poate lovi sau chiar mai rău. Un om motivat de dorința de a se îmbogăți, fură. Un altul, motivat de nevoia de a acționa în numele unui principiu, acționează imoral și produce daune psihologice sau materiale unui concurent sau unui amic. Motivația poate fi uneori ca lupul îmbrăcat în blană de oaie, dar expresia materializată a motivației negative e însăși consecința ei distructivă.

Iubirea e o cale, e o alegere grea, dar una care ne poate duce la un nivel de conștiință, înțelegere, toleranță, răbdare și înțelepciune pe care nu le putem imagina în afara practicii. Noi vorbim cu toții despre iubire, pare că știm multe despre ea, dar – a o cunoaște în expresia ei de câmp al conștiinței, de prezență puternică și trăire – e ceva ce există, practicând-o ca motivație pentru toate acțiunile, gandurile și experiențele noastre, fără excepție.

Iubirea e chiar ”mielul” sau manifestarea lui Hristos în noi, dar – pentru a o atinge, pentru a ajunge la ea – avem nevoie să ne confruntăm cu manifestările opuse, păstrând iubirea și înțelegerea cauzei lor. Un om motivat de iubire va constata curând că oamenii tind să interpreteze un zâmbet, simpla bunăvoință sau bunătatea altei persoane drept ”seducție”, ”interes” sau cine știe ce invitație la sex.

Aceste manifestări ale rezistenței la iubire sunt doar dezvăluiri ale fricii de iubire ce ne populează viețile. Mulți oameni se simt enervați și resping iubirea din pricina posesivității și a geloziei lor, a neîncrederii și a neînțelegerii. Totuși, aceasta-i motivația ce ne poate purta către evoluție și bucurie interioară, căci practicând, ajungem să gătim cu dragoste, să spălăm dușumeaua cu bucuria că cei din jurul nostru vor beneficia de munca noastră, să îmbrățișăm pe cineva cu dragoste dezinteresată și să trăim în inima noastră cu sentimentul că tot ce facem e bine și servește binelui tuturor.

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți!

Cu Har și Bucurie, al vostru umil prieten, Pr. Roșu Radu Liviu!