Pr. Vasile Beni: Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el (I In., 4, 16)

  Textul Evangheliei la duminica de dinaintea înălţării Sfintei Cruci: “Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şi precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El”.(Ioan 3,13-17)

 Dragii noştri credincioşi!

                 Acesta este textul Evangheliei, care este unul foarte scurt format doar din cinci versete şi care ne spune despre iubirea lui Dumnezeu faţă de lume. Şi, dacă în celelalte religii omul este cel care se jertfeşte, iar Dumnezeu Cel ce primeşte, în creştinism, jertfitorul este mai ales Dumnezeu, omul fiind mai ales primitorul.

Dumnezeu coboară printre oameni, Se face ca unul din ei, suferă şi Se jertfeşte în locul lor. Iar această jertfă are ca punct de plecare iubirea. Şi dacă urmărim cu atenţie firul vieţii noastre, în paralel cu învăţătura noastră creştină, mai ales cu cea din Noul Testament, am putea spune că au în comun un lucru esenţial care este iubirea.

Câteva exemple legate de iubire din viaţa noastră:  

Dumnezeu care ne dă viaţă şi ne poartă de grijă.

 Mama care ne poartă în pântece o face din iubire pentru noi, pentru că o mamă adevărată este capabilă de orice jertfă, acceptând toate durerile şi riscurile pentru a dărui viaţă. 

Încă de mici creştem cu dragostea părinţilor, care ne cresc, se sacrifică pe altarul familiei de dimineaţa până seara pentru a nu duce lipsă de nimic.

Trăim sau mai bine zis ar fi bine să trăim prin iubire, pentru că oamenii pot convieţui împreună dacă dau dovadă de un minim respect completat de iubirea dintre ei.

Iar când cei dragi ai noştri au plecat din lumea aceasta tot iubirea este cea care ne uneşte, pentru că din iubire îi pomenim sau facem milostenie, iar dragostea nu cade niciodată. Şi, dacă privim cu atenţie, acest ciclu se repetă pentru fiecare om făcând ca existenţa noastră de-a lungul timpului, în care s-au succedat atâtea generaţii, să fie posibilă dragostei sau iubirii lui Dumnezeu.

Câteva exemple ale iubirii lui Dumnezeu faţă de noi

 A vorbi despre iubire înseamnă a vorbi despre Dumnezeu, iar acest lucru nu are limite, Dumnezeu fiind nemărginit. Sfântul Evanghelist Ioan, teologul dragostei dumnezeieşti, exprimă plenitudinea fiinţei şi prezenţei lui Dumnezeu prin cuvântul iubire: Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el (I In., 4, 16).  

Oriunde întoarcem zilnic privirea observăm mărturii ale dragostei lui Dumnezeu. În natură şi în lucrurile care ne înconjoară, toate ne vorbesc despre legea iubirii. Am putea spune că, fiecare petală de floare, fiecare fir de iarbă şi fiecare rază de soare spun că Dumnezeu este iubire.

La Cina cea de Taină, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a lăsat Testamentul Său, testamentul iubirii, pecetluit prin jertfa supremă a Iubirii de pe Cruce: „Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum v-am iubit Eu pe voi, așa să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții“.

Iubirea lui Dumnezeu faţă de om constituie raţiunea şi condiţia procesului soteriologic. În virtutea acestei iubiri, Dumnezeu nu s-a întors cu totul de la zidirea Sa, nici n-a uitat lucrurile mâinilor Sale când omul s-a desprins, prin păcat, din comuniunea originară. Fiul lui Dumnezeu îmbracă prin chenoză chipul de rob, spre o apropiere deplină faţă de noi, făcând din păcatele noastre, păcatele Sale, pentru a face din dreptatea Sa dreptatea noastră.

Referindu-ne la iubire prin noianul de bunătăţi arătate de Hristos prin Întruparea, Jertfa şi Învierea Sa, ne-am putea întreba: „Ce vom da în schimb Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Pentru noi, Dumnezeu a venit între oameni, pentru firea cea stricată Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi. La cei nemulţumitori a venit Făcătorul de bine şi la cei robiţi, Slobozitorul, la cei ce şedeau în întuneric, Soarele dreptăţii. Pe cruce, Cel fără patimă, în iad, Lumina, în moarte, Viaţa, Învierea pentru cei căzuţi. Către El se cuvine să strigăm: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru în vecii vecilor. Amin!“                                                               

pr. Vasile Beni