Pr. Vasile Beni: Dumnezeu este iubire

   Unul dintre teologii elvețieni, Karl Barth, a fost întrebat de un elev seminarist dacă ar putea concentra într-o propoziție esența credinței creștine…..: „Ştiu că Iisus mă iubește pentru că Biblia asta-mi vestește”.

      Textul Evangheliei la Duminica de dinaintea Înălţării Sfintei Cruci: „Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şi precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El”(Ioan 3,13-17).

Dragii noştri credincioşi!

S-au scris, se scriu și se vor scrie cărți de învățătură despre Dumnezeu: cum a făcut lumea și pe om, cum omul a căzut în păcat și cum Dumnezeu i-a făgăduit un „Răscumpărător”, cum Dumnezeu îi poartă de grijă creaturii Sale și exemplele ar putea continua.

M-aș opri însă la unul din atributele lui Dumnezeu care este iubirea Lui față de lume, pentru că Dumnezeu este iubire (1 In. 4). Iar iubirea Lui față de noi se manifestă în diferite forme și grade, purtând și numiri felurite ca: dar, milostivire, milă, răbdare, îndurare etc. Și deoarece iubirea adevărată nu este cu putință să se exprime doar prin cuvinte emoționante, ci și prin fapte care dovedesc autenticitatea cuvântului, de aceea ucenicul iubirii, Sfântul Ioan Teologul, în puține cuvinte, rezumă explozia de iubire a lui Dumnezeu: „Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat pentru ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.

       Unul dintre teologii elvețieni, Karl Barth, care a fost considerat ca fiind unul dintre cei mai mari teologi ai generației sale, a fost întrebat de un elev seminarist dacă ar putea concentra într-o propoziție esența credinței creștine. Toți seminariștii stăteau atenți așteptând un răspuns măreț, profund dar și complicat. Dar Barth a răspuns: „Am scris numeroase cărți de teologie în care am încercat să explic marele geniu al religiei creștine, dar nu am încercat să pun totul într-o propoziție, iar propoziția unică pe care aș oferi-o ca expresie a ceea ce este cu adevărat creștinismul ar fi dintr-un cântec pe care l-am auzit și l-am cântat în copilărie: „Ştiu că Iisus mă iubește pentru că Biblia asta-mi vestește”.

Dacă ar fi să pierdem întreg Vechiul, dar și Noul Testament, ar fi foarte trist, dar am avea inima scripturii dacă știm acest unic verset: „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul- Născut l-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică (Ioan 13,16) pentru că în acest verset avem întregul mesaj al creștinismului și crezând în acest verset ne punem în prezența iubirii lui Dumnezeu și numai atunci putem să găsim: iertare, pace, binecuvântare și viața veșnică.

Iar pentru a înțelege mai bine acest verset să ne oprim asupra celor trei lucruri, care ne descriu ce a făcut Dumnezeu pentru noi:

1. „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea…”. Este marele „Fapt” - care ne arată că Dumnezeu este iubire și tot ce face El vine din iubire: l-a făcut pe om, l-a așezat în rai. Din iubire l-a trimis pe Fiul Său în lume pentru a-și arăta dragostea pentru cei bolnavi, dar și pentru cei apăsați de păcate. Iubirea L-a făcut să se roage de pe cruce - Părinte iartă-le lor că nu știu ce fac -, și tot iubirea l-a făcut să-l asculte pe tâlhar și să-i răspundă: „astăzi vei fi cu Mine în rai”. Iubirea L-a făcut să se ridice din mormânt și să spună - Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în Mine viu va fi și toate aceste semne ale iubirii sunt cuprinse în acest verset: „așa de mult a iubit Dumnezeu lumea”.

2. ,,Încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat…, este marele Act-al iubirii” Dumnezeu - care a dat ceea ce era mai prețios pentru El –pe Fiul Său.

3. ,,Ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică”. Este marea Promisiune”. Aceasta este esența creștinismului, promisiunea mântuirii și a vieții veșnice prin credința în Iisus Hristos. Datorită acestor promisiuni cel care crede în El are viață veșnică.

         Câteva exemple ale iubirii lui Dumnezeu faţă de noi

1. A vorbi despre iubire înseamnă a vorbi despre Dumnezeu, iar acest lucru nu are limite, Dumnezeu fiind nemărginit. Sfântul Evanghelist Ioan, teologul dragostei dumnezeieşti, exprimă plenitudinea fiinţei şi prezenţei lui Dumnezeu prin cuvântul iubire: Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el (I In., 4, 16).  

2.   La Cina cea de Taină, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a lăsat Testamentul Său, Testamentul iubirii, pecetluit prin jertfa supremă a Iubirii de pe Cruce: „Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum v-am iubit Eu pe voi, așa să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții“.         

3.    Dacă în celelalte religii omul este cel care se jertfeşte, iar Dumnezeu Cel ce primeşte, în creştinism, jertfitorul este mai ales Dumnezeu, omul fiind mai ales primitorul. Dumnezeu coboară printre oameni, Se face ca unul din ei, suferă şi Se jertfeşte în locul lor. Iar această jertfă are ca punct de plecare iubirea pentru că: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea oamenilor, care trăiau în păcat, încât L-a dat morții pe unicul Său Fiu, pentru a nu se pierde tot omul cu moarte veșnică, ci aceia care cred Într-Însul să aibă viața veșnică”.  Amin!      

Pr.Vasile Beni