Pr. Vasile Beni: Suntem făcuţi din iubire, iertați prin iubire și mântuiți tot din iubire

Textul Evangheliei: “Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şi precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El”Ioan,3,13-17).

                                      Dragii noștri credincioși!

       Nu există cuvinte, cred, care să descrie dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Nu s-au inventat cuvinte care să descrie iubirea Lui Dumnezeu pentru noi pentru că această mare taină care este iubirea reprezintă temelia vieţii noastre. Noi suntem făcuţi din iubire, suntem mântuiţi prin iubire, suntem iertaţi tot prin iubire, pentru că însuşi Iisus Hristos este izvor de blândeţe şi iubire pentru noi.

       Dacă am şti să iubim cu adevărat am respecta toate poruncile, ne-am ruga cu o mare intensitate şi am dărui din dragostea noastră aproapelui nostru. Atunci când un om iubeşte cu adevărat se gândeşte în fiecare zi la acea persoană, doreşte să comunice cu ea, să-i vadă chipul, să nu-i greşească sau s-o deranjeze în vreun fel. Facem, oare, noi aşa faţă de Dumnezeu sau ne rugăm Lui doar când avem nevoie sau când ne aducem aminte?

       A vorbi însă despre iubire înseamnă a vorbi despre Dumnezeu, iar acest lucru nu are limite, Dumnezeu fiind nemărginit. Creştinismul consideră iubirea ca avându-şi rădăcinile în natura lui Dumnezeu. Sfântul Evanghelist Ioan, teologul dragostei dumnezeieşti, exprimă plenitudinea fiinţei lui Dumnezeu prin cuvântul iubire: „Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el“ (I In, 4, 16). Dumnezeu este iubire în Sine nu numai în raport cu omul şi cu întreaga lume; este iubire prin revărsarea Lui spre lume, dar era iubire şi înainte de a fi lumea.

      Dumnezeu este Iubitor de oameni- în rugăciunile şi slujbele Bisericii Ortodoxe, unul dintre cele mai semnificative nume divine sub care este adorat Dumnezeu este Iubitorul de oameni. Ritualul Liturghiei şi al tainelor, al laudelor şi ierurgiilor, întreg cultul ortodox cuprinde o mulţime de texte prin care se invocă iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni.

      Din iubire Dumnezeu se întrupează - întruparea Cuvântului, adică coborârea Sa în mijlocul făpturii pe care a zidit-o şi asumarea integrală a condiţiei umane, constituie momentul central al istoriei. Întruparea Fiului înseamnă Revelaţia iubirii treimice: „Dragostea lui Dumnezeu s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul său Fiu, ca noi să trăim prin El (I In. 4, 9). În acest sens, Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Dumnezeu pururea voieşte să-Şi descopere şi să ne arate iubirea Sa faţă de noi, ca şi noi, înţelegând şi respectând marea Sa bunătate, să voim să-L iubim pe El“.

      Aşa cum „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om pentru noi, arătând că Dumnezeu nu e departe de om, căci dă atâta valoare omului, încât se face şi el om“ (pr. Stăniloae), aşa şi noi să ne îndumnezeim pentru El, să răspundem cu iubire la iubirea Lui, şi să ne dăruim pe noi întregi, ca să-L primim pe El întreg.

       Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a devenit fratele nostru-Hristos S-a întrupat ca să sfinţească natura umană şi să-i confere posibilitatea îndumnezeirii. Sfântul Atanasie a rezumat astfel această dogmă: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu“dogmă ce constituie, de altfel, sinteza Ortodoxiei. Ideea aceasta o întâlnim în toată literatura patristică. El S-a făcut Fiu al omului, ca să-i facă pe oameni fii ai lui Dumnezeu, prin har.

      Cât de minunată este taina iubirii! Ea-l face pe Dumnezeu om şi pe om Dumnezeu. Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a devenit fratele nostru, iar Tatăl Său a devenit Tatăl nostru. Dumnezeu coboară printre oameni, Se face ca unul din ei, suferă şi Se jertfeşte în locul lor.

     Dacă în celelalte religii omul este cel care se jertfeşte iar Dumnezeu Cel ce primeşte, în creştinism jertfitorul este mai ales Dumnezeu, omul fiind mai ales primitorul.

        Învierea lui Iisus Hristos este iubirea lui Dumnezeu care asigură biruinţa fiinţei umane, este pârga învierii noastre. Aceasta este adevărata iubire, aşa cum a înţeles-o şi Gabriel Marcel în celebra zicere: „A spune cuiva că-l iubeşti înseamnă a-i spune: „Tu nu vei muri niciodată“.

    ,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Acesta este mesajul esenţial al Evangheliei, rezumat în 27 de cuvinte. Dumnezeu ne-a iubit; Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât şi-a trimis Unicul său Fiu. Acest mic dar important pasaj este esenţa credinţei noastre.

Și pentru că în titlu am spus că suntem făcuţi din iubire, iertați prin iubire și mântuiți tot din iubire, m-aș opri la cuvintele unui teolog elvețian Karl Barth, care a fost întrebat dacă ar putea rezuma toată esența credinței creștine într-o frază, iar acesta a răspuns: „Ştiu că Iisus mă iubește pentru că Biblia asta-mi vestește”. Amin!

Pr. Vasile Beni