Pr. Vasile Beni: Abecedarul vieții. Iubirea de oameni, smerenia şi credinţa sunt pârghii ale vieţii noastre spirituale

Textul Evangheliei la Duminica a patra de după Rusalii: „În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Și i-a zis Iisus: Venind îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Și zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia Cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Şi s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela” (Ev. Matei 8, 5-13).

Dragii noștri credincioși!

Cunoaştem, ştim şi vedem că trăim într-o societate în care se vorbeşte mult despre iubirea celor care au nevoie de ajutorul nostru.

Pericopa evanghelică de azi ne relatează că într-o zi, pe când Mântuitorul Hristos intra în Capernaum, L-a întâmpinat un ofiţer roman sutaş, acesta I-a zis: ,,Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi Iisus i-a zis: Voi veni şi-l voi vindeca” (Matei 8,6).

         Sutaşul, L-a uimit pe Hristos, cu un răspuns cât se poate de impresionant: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.’’ Şi văzând Domnul logica aceasta simplă, S-a întors către ceilalţi şi le-a zis: ,,Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă (Matei 8,8-10). Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela’’.

        Două lucruri de seamă pentru viaţa noastră creştină avem de învăţat din Evanghelia de astăzi, mai exact, de la sutaşul din Capernaum, şi anume: credinţa şi dragostea.

Credinţa puternică în dumnezeirea lui Iisus şi dragostea fierbinte faţă de omul aflat în suferinţă, de a cărui însănătoşire se îngrijeşte întocmai ca şi pentru un frate al său.

       Ceea ce ne impresionează la sutaşul de astăzi, în primul rând, rugăciunea pentru sluga sa. Câţi dintre noi putem pretinde că ne rugăm cu aceeaşi vrednicie, nu pentru aproapele, ci pentru cei din familia noastră? În schimb, sutaşul s-a rugat nu pentru unul dintre aceştia, ci pentru slujitorul lui. Impresionantă credinţa atât de puternică a acestui păgân.

       Să învăţăm de la el: să ne rugăm, pentru că este de folos şi primeşte Dumnezeu rugăciunea noastră din Sfânta Biserică, pentru cei care nu vin cu noi la rugăciune. Pe lângă aceasta, să avem credinţă, pe cât de simplă pe atât de puternică, și să căutăm smerenia lui.

         În această pildă vedem împlinirea cuvintelor sfinte: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga” (Matei 6,33). Deoarece a arătat multă credință și smerenie, i-a dăruit și cerul și i-a adăugat și sănătatea lui.

      Mândrul ostaș s-a smerit în faţa Mântuitorului şi s-a arătat nevrednic să-L primească în casa sa. Să înțelegem un lucru important, de-ar avea cineva toate virtuţile din lume, fără smerenie n-au nicio valoare.

    Chipul sutaşului devine model pentru toţi cei ce caută împărăţia lui Dumnezeu. Iubirea de oameni, smerenia şi credinţa sunt pârghii ale vieţii noastre spirituale.

 Apropiindu-mă de încheiere, m-aș opri la una dintre frumoasele poezii scrise de Licuța Pîntia - Abecedarul vieții:

 Să știi să dai, să poţi să ceri,
Să-nveţi din ce ai greşit ieri,
Să te ridici de ai căzut,
Să nu renunţi de te-a durut,

Să ierţi, dar totuși să ţii minte
Să-ţi fie spre învăţăminte,
Să crezi în tine, chiar de toţi
Te vor opri spunând: Nu Poţi!

Să nu te-oprești din a-nvăţa
Să ai o carte-n dreapta ta,
Să nu priveşti vârstă în acte,
Să-i dai și inimii dreptate.

Să fii și bun, dar cu măsură,
Să nu schimbi dragostea,
S-apleci și capul dar jumate,
Să nu renunţi la demnitate,

Să îţi trăiești fiece zi
Ca și cum ultima ar fi,
Și să iubești, să simţi că zbori,
Că nu trăiești de două ori! 

Amin!

Pr. Vasile Beni