Părintele Vasile Beni: Dumnezeu ne-a chemat să fim vindecători prin cuvinte

          Era odată o femeie simplă, dintr-un sat mic. Avea un băiat bolnav, aflat în spital, într-un oraș mare……Femeia nu știa ce înseamnă exact cuvântul „diagnostic” sau „prognostic”. Dar știa să se roage. Într-o seară, când nimeni nu mai era lângă ea, a ieșit în curtea spitalului și s-a uitat în sus, spre cer și s-a rugat…..

Textul Evangheliei la Duminica a patra de după Rusalii: „În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Și i-a zis Iisus: Venind îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Și zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia Cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Şi s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela” (Ev. Matei 8, 5-13).

        Dragii și bunii noștri credincioși!

Un verset din  această Evanghelie ne descrie că atunci când Iisus Se oferă să meargă la casa lui, sutașul răspunde:
„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu cuvântul și se va vindeca sluga mea!” Această frază a de venit rugăciune liturgică. Este, poate, cea mai curată formă de încredere în puterea cuvântului lui Dumnezeu.

      În toată Biblia, cuvintele nu sunt doar sunete — sunt purtătoare de viață sau de moarte, de binecuvântare sau de blestem, de vindecare sau de rană. Și totuși, cât de ușor le aruncăm uneori  fără să știm că ele pot distruge sau pot ridica suflete.

   Cuvintele pot răni sau pot vindeca. Un cuvânt rostit la mânie poate rămâne în inima unui om o viață întreagă.
Dar un cuvânt bun spus la timpul potrivit poate schimba soarta unui suflet. Un copil crește încredințat sau frânt înăuntru, după tonul și vorbele părinților.
O soție poate înflori sau se poate ofili, în funcție de cuvintele soțului ei.
 O biserică poate fi zidită sau dărâmată, în funcție de felul în care vorbim unii cu alții. Vorbele sunt ca semințele: odată aruncate, vor da rod — bun sau rău.

Ce fel de cuvinte a rostit Iisus? Cuvinte de:

• milă pentru cel căzut,
• adevăr pentru cel rătăcit,
• nădejde pentru cel deznădăjduit,
• iertare pentru cel vinovat.

Dacă vrem ca vorbele noastre să vindece, inima noastră trebuie mai întâi vindecată de Dumnezeu. Nu poți da pace, dacă trăiești în tulburare.
Nu poți rosti binecuvântare, dacă trăiești cu amărăciune.

Dacă cineva ți-a vorbit urât, nu răspunde la fel.
Dacă cineva e căzut, nu-l doborî cu vorba, ci ridică-l.
Fii un izvor de viață în vorbire, pentru că Dumnezeu ne-a chemat să fim vindecători prin cuvinte.

Pildă. Era odată o femeie simplă, dintr-un sat mic. Avea un băiat bolnav, aflat în spital, într-un oraș mare. Doctorii nu-i dădeau multe speranțe. I-au spus:
„Faceți-vă curaj, doamnă... doar o minune îl mai poate salva.”

Femeia nu știa ce înseamnă exact cuvântul „diagnostic” sau „prognostic”. Dar știa să se roage.
Într-o seară, când nimeni nu mai era lângă ea, a ieșit în curtea spitalului și s-a uitat în sus, spre cer.

Și a zis cu voce joasă, dar cu o credință mare:
„Doamne, eu nu știu să mă rog cum se roagă preoții. Nu știu ce să-Ți spun. Dar Tu știi că-mi iubesc copilul. Și știu că Tu poți. Nu sunt vrednică să-mi răspunzi, dar... spune numai un cuvânt. Atât.”

În acea noapte, medicul de gardă s-a trezit brusc din somn – avea un gând clar în minte, ca un îndemn:
„Verifică din nou dosarul băiatului din salonul 4!”

A mers, a recitit, a cerut o nouă analiză. A fost descoperită o greșeală gravă în tratament. Au intervenit la timp. Copilul s-a făcut bine.

Când medicul i-a spus mamei ce s-a întâmplat, femeia a lăcrimat și a spus simplu:
„V-am spus eu... Dumnezeu a zis un cuvânt. 

Ce avem de învâțat în calitate de creștini: Când oamenii nu mai pot, Dumnezeu poate.
Credința adevărată nu are nevoie de cuvinte complicate.
Are nevoie de inimă. De nădejde. De smerenie.

Așa cum sutașul din Evanghelie a spus:„Zi numai cu cuvântul și se va vindeca!”,așa și azi, o inimă care crede poate schimba un destin. Amin.

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni