Pr. Vasile Beni, câteva reguli simple pe care ar trebui să le urmeze cei ce postesc

Ziua de 15 noiembrie este înscrisă în calendarul nostru creştin ca fiind Începutul Postului Naşterii Domnului,zi care ne oferă prilejul de a medita şi asupra importanţei pe care postul o are în viaţa creştinului,dar mai ales cum ar trebui să postesc,pentru ca jertfa mea să fie bine primită înaintea lui Dumnezeu.De aceea haideţi să ne oprim asupra unui text din vechiul testament care ne spune ce este şi ce nu este postul-În cartea proorocului Isaia la capitolul 58 ni se spune cum poporul evreu a cârtit împotriva lui Dumnezeu,pentru că Dumnezeu nu-l ascultă:,,de ce să postim dacă Tu nu vezi?La ce să smerim sufletul nostru dacă Tu nu iei aminte?....voi postiţi ca să vă certaţi şi vă sfădiţi şi vă bateţi furioşi cu pumnul,nu postiţi cum se cuvine..este oare acesta un post care-mi place zice Domnul?Rupeţi lanţurile nedreptăţii..împarte pâinea ta cu cel flămând,adăposteşte în casă pe cel sărman,pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine(Isaia 58,2-7)Ce învăţăm că un post însoţit de păcate nu este auzit şi că postul adevărat este cel al sufletului.,,Nu ştiţi postul care-mi place-să nu faci nedreptate,să nu asupreşti,să dai pâine flămândului,să nu fii mândru şi apoi:,,lumina ta v-a răsări ca zorile şi tămăduirea ta se v-a grăbi,dreptatea ta v-a merge înaintea ta,iar în urma ta slava lui Dumnezeu,atunci vei striga şi Domnul te v-a auzi, iar la strigătul tău v-a zice Iată-Mă(Isaia 58,8-9) Trăim într-o lume care pare că şi-a pierdut busola. Nedreptatea, minciuna, hoţia, haosul şi alte rele sunt aproape pretutindeni. Postul merge la sursa acestora, oferindu-ne un tratament social benefic: puterea discernământului. Iar discernământul sporeşte comuniunea.De la distanţă, pare un simplu ritual religios: o dietă alimentară cerută de Biserică. Cum poate ajuta Postul o societate aflată în trepidaţiile haosului? Un răspuns simplu ar fi: Postul disciplinează omul. În amănunt însă, avem de-a face cu un stil complex de viaţă, în care pornim de la un banal exerciţiu alimentar şi ajungem până în profunzimile tainice ale sufletului fiecăruia. De unde ies îngeri sau demoni . În Evanghelie, Hristos rosteşte foarte rar cuvântul „post”. Vorbind despre eliberarea de influenţa demonică, El spune că fără post şi rugăciune nu se poate. Adică fără înfrânare de la rele şi fără dragoste faţă de Dumnezeu şi semeni nu se poate. Fapt vizibil azi oriunde: când acestea scad, dezumanizarea creşte. În schimb, toată predica hristică este un îndemn către reaşezarea sufletească. Către eliberarea noastră din dependenţa de rău şi spre discernământ (numit teologic „trezvie”). Chestiune deloc uşoară, deoarece răul este strâns lipit de firea noastră. E ca şi cum ai vrea să te operezi de tine însuţi. Paradoxul este că, pe cât de complicat pare, pe atât este de simplu.
Câteva reguli simple pe care ar trebui să le urmeze cei ce postesc
1)-să postim benevol, nu din obligaţie. Determinarea spre eliberare trebuie să vină din interior. Nu postim pentru „a fi în rând cu lumea”, căci maselor nu le este caracteristic postul. Din punctul acesta de vedere, postul este o metodă de extragere „din turmă”.
2)-să postim constant, nu pe sărite. Un tratament medical nu-şi face efectul dacă nu e luat conform prescripţiei. Aşa e şi postul. Nu funcţionează dacă e întrerupt. E ca în sport: sportivii repetă perioade mari de timp anumite mişcări, pentru a ajunge la performanţe de moment.
3)-să nu înlocuim o plăcere cu o altă plăcere. Postul înseamnă luptă cu lăcomia,îmbuibarea,jertfă ,efort.Vorbesc unii de „mâncarea delicioasă de post”. Postul este însă înfrânarea de la pofte şi plăceri. Cum vei vindeca pofta, dacă doar schimbi plăcerea.
4)-să nu postim doar de la mâncare –pentru că postul nu este abţinere doar de la mâncare şi băutură ,ci şi de la fapte rele,ne ajută de a spune „nu” răului. Este doar un exerciţiu de antrenare a voinţei pentru a învăţa să respingă ceea ce ar putea fi dăunător. Iar cele mai dăunătoare lucruri din lume sunt păcatul, viciul, obiceiul rău. El are efecte negative atât asupra trupului cât şi asupra sufletului.
5)-să postim, căutând virtuţile sufleteşti. Toate religiile practică asceza. Dar creştinismul caută dragostea şi cele ale ei. Astăzi se vorbeşte foarte rar de aceste virtuţi, cultivând răul, de el avem parte.Aici ne ajută şi rugăciunea, care se înteţeşte în mod public în biserici, dar care trebuie să se regăsească în trăirile personale. Ca un model de rugăciune avem o rugăciune a Sf. Efrem Sirul care spune: „Doamne şi Stăpânul vieţii mele,/ Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie!/ Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei,/ dăruieşte-mi mie, slugii Tale!/ Aşa, Doamne, Împărate,/ dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele/ şi să nu osândesc pe fratele meu,/ că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin“
6)-să postim activ. Nu e suficient să te fereşti de rele. Trebuie să practici cele bune, dacă vrei ca binele să crească în tine şi în jur, dar pentru asta trebuie să ştii exact ce anume trebuie cultivat. Cum postul ne linişteşte trupul, mintea devine mai permeabilă la receptarea informaţiilor. De aceea, odată cu postul căutăm şi informaţiile bune.
7)să iertăm ca să putem posti-şi să postim ca să putem ierta Nu trebuie să ne fie indiferent ce sădim în noi. Postiţi aşadar cu folos. Nu ignoraţi medicamentul care poate vindeca îmbolnăvirea socială. Cine are putere să-şi taie plăcerile, să se disciplineze interior, va fi răsplătit cu frumuseţea virtuţilor sufleteşti. Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii. Sesizaţi că vorbeşte de îngreunarea inimii, nu a stomacului, aşa cum ne-am gândi în mod firesc. Iar Sf. Ioan Gură de Aur atrăgea atenţia asupra postirii ca schimbare a modului de trai: Dacă nu îţi schimbi viata, la ce mai posteşti ? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic.Amin!